Writing Technical Articles [Romanian]

Original at: http://www.cs.columbia.edu/~hgs/etc/writing-style.html

Scrierea Articolelor Tehnice

Informația de mai jos ne dă de cunoștință cum să scriem lucrări tehnice în informatică și inginerie electronică  cu accent în sisteme și rețele. 

Citiți Strunk și White, Elementele Stilului. Încă o dată. 

Dați ca altcineva să citească lucrarea. Dacă e posibil, găsiți pe doi oameni: unul – care știe aspecte tehnice ale lucrării, altul – care are cunoștințe generale în domeniul dat.

Lucrări poate să fie divizate în două categorii: lucrarea care acoperește cercetare dată și lucrare revizuitivă. Sunt cercetări care unesc aceste elemente, dar majoritatea redacții primesc lucrări sau a unui tip, sau a altului, și încă îl rog pe autor să difinească dacă lucrarea e cercetare sau un material revizuitiv. (Mulțime cercetări conțin capitol, care poate să fie considerat și material revizuitiv, dar în cele mai des întîlnite cazuri asta e doar conținut scurt al lucrării și corespunde doar unei ramure foarte specializate).  

Cercetări

O cercetare bună conține nu numai o formulare clară a problemei, cărei e didicată toată lucrarea, dar și soluții propuse și rezultate obținute. Ea foarte clar descrie ce a fost făcut pentru ridicarea problemei și ce inovații au apărut. 

Scopul lucrării – descrierea noilor rezultatelor tehnice. Aici sunt prezentate patru tipuri de rezultate tehnice:

1. Algoritmul;

2. Component structural, de exemplu: dizain echipamentului, softul utilizat, protocol etc. Unul dintre scopurile lucrării constă în ceea că următorul savant care crează sistemul asemănător, să nu comite aceași greșeli  și evidențierea avantajelor soluțiilor propuse de Dvs. Adica, să fiți sigur că probleme complexe (și soluțiile lor) sunt descrise împreună cu greșeli neevidențiate (și căi ca să le evităm). (Craig Partidge)

3. Evaluarea făcută: care se face prin analiza, modelare sau măsurare;

4. Teorie: constă în șirul de teoreme.

Lucrarea trebuie să fie concentrată asupra la:

· Descrierea detaliată a rezultatelor, cara dă justificare bună;

· Identificarea noilor aspecte a rezultatelor, adică carele noi cunoștințe se dezvăluiesc și ce le face neevidențiate;

· Determinarea valorii rezultatelor: care sunt îmbunătățirile și ce influență au.

Structura lucrării

· Schema standartă a lucrarării:

o Conținutul scurt, de obicei nu mai mult de 100-150 cuvinte;

o Introducere (scurtă!): determinarea problemei, algoritmul de soluționarea ei; formularea problemei care trebuie să conțină exprimarea certă de ce anume problema asta e importantă (sau interesantă).

o Lucrarea coresponzătoare (sau “pînă la încheiere”). Sfat: în caz de conferenție, citează lucrări a președintelui comisiei și membrilor ei împreună cu toate lucrările precedente asemănătoare. În caz că lucrarea se publică în revista științific-populară citează oricare lucrare care corespunde temei ce s-a editat în ultimii 2-3 ani.

o Planul lucrării: “Partea rămasă a lucrării trebuie să arăte în felul următor. În Capitolul 2, noi facem cunoștința mai apropiată cu tema. În Capitolul 3 noi descriem. La sfîrșit, în Capitolul 5 noi descriem viitoarele lucrări”. [Observați că cuvîntul Capitol se scrie cu litera majusculă, adică “În Capitolul 2 se vorbește…” și ”În Capitolul noi abordăm…”].

o Corpul lucrării

§ problema

§ abordare, structura

§ rezultate

Partea importantă trebuie să conține suficientă motivare cu minim un variant de scenariu, e de dorit să fie totuși două variante, și cifrele însoțite de model general al problemei, adică funcționalitatea, îndeosebi evidențiind: “noua” funcționalitatea. Lucrarea poate să conține sau nu formalități. Evaluarea generală a algoritmului tău sau structurii tale, de exemplu: dovada materialistă că algoritm e O (log N), trebuie să fie aici, dar nu în Capitol cu calculele.

Structura sistemului (sau sistemelor) propuse ca să atingă modelul dat trebuie să fie mai generală decît idea propria, individuală. Tot timpul utilizează minim o schemă.

Realizarea: conține detalii ideii cînd structura dezvoltată nu e liniară. Scurt menționează limba ideii, platforma, localizare, dependența de altele pachete și resurse minime de utilizare, dacă asta are de-a face cu caz.

Evaluarea: cum funcționează la practică? Folosește indicatorii reali sau modelați, cercetări pentru consumator, menționează tehnologiile, dacă acestea sunt etc.

o Partea introductivă, dacă ea n-a fost făcută la început

o Încheiere și planurile viitoare 

§ Tot timpul repetă rezultatul cel important

o Mulțumire

o Bibliografie

o Anexă (de prescurtat în primul rînd dacă e necesar)

§ Descrieri detaliate

§ Dovezi care încap în două linii

§ Alte detalii secundare dar importante

Se recomandă de a scrie în primul rînd capitole care conțin metodele și rezultatele pentru că sunt interdependente. Pe urmă capitolul în care e pusă problema, dacă el merge aparte de introducere. Mai departe concluzie (închiere) și numai pe urmă introducere. Scrie introducere în ultimul rînd, pentru că în ultimul alliniat al introducerii trebuie să fie și concluziile. La șfîrșit srieți rezumatul. Și în ultimul rînd dați lucrării Dvs. denumire.

Denumirea  lucrării

· Evită toate abrevierele, cu excepția a celor cunoscute

· Evită frazele generale, așa ca „inovator”, „evaluarea a productivității”, „arhitectură”, pentru că aproape toate lucrările conțin evaluarea productivității a oricărei arhitecture și mai mult ca ea să fie inovatoare. Nimănui nu i-ar plăcea să vadă circa 10 000 de rezultate în Google care caută după cuvintele acestea. Utilizează adjectivele care descriu cu ce anume se deosebește lucrarea ta de la alte lucrări:  fiabil, scalabil, cu productivitate înaltă, puternic, simplu, ieftin. (Există excepții evidente: cînd evaluarea productivității este centrul lucrării. Chiar și în cazul acesta e de dorit să utilizăm ceva mai specific așa ca în „Întîrziere în măsurările X”, „Calitatea deservirii livrărilor „FedEx” ” ). 

· Dacă aveți nevoie de inspirație pentru a crea o denumire, puteți să folosiți Sistemul de căutare automată a denumirilor sau Generatorul denumirilor.

Autorii 

Politica a Institului de inginerie electrică și electronică (IEEE) (Capitol 6.4.1) de obicei spune următoarele despre drepturi de autori: ele poate să fie fixate pentru persoane care respectă următoarele condiții: 1) au contribuit teoretic, intelectual semnificativ în dezvoltarea, instalarea lui sau în planul experimental, în dezvoltarea prototipului și/sau în analiza și traducerea datelor ce intră în lucrarea, 2) au contribuit în scrierea articolului sau recenziei și/sau au prelucrat pentru conținutul intelectual, 3) și au aprobat variantul final al lucrării, inclusiv link-urile.

La moment acest capitol e mutat în 8.2.1 Ghidul de expluatoare IEEE PSPB.

Rezumatul

· Rezumatul nu trebuie să conține link-urile  pentru că el poate să fie utilizat aparte de articolul principal. E rezonabil, dar nu în toate cazurile, mai mult pentru a identifica lucrarea după autor, abreviere sau numărului RFC (cerere de comentarii). De exemplu, „Algoritmul nostru e bazat pe lucrarea Smith și Wesson”.

· Evitați în articolul așa expresii – „în lucrarea acesta”. De care altă lucrarea Dvs. aveți de gînd să vorbiți?

· Evitați să descrieți în rezumat motivul principal al lucrării. Dvs. nu trebuie să justificați importanța internetului sau să lămuriți ce înseamnă QoS (calitatea și clasa a serviciilor prestate de transfer a datelor).  

· Evidențiați nu doar problema dar și rezultatul principal. Mulți oamenii mai întîi citesc rezumatul și după decid trebuie să se uite la restul lucrării sau nu.

· În particularitate, denumirea oricărui protocol sau organizarea a procesului și esența principală  („calitatea serviciilor”, „protocol de cercetare”, „deservirea a mediului înconjurător”) ar trebui să se conține în rezumatul.

· Evitați ecuațiile și matematica. Excepția poate să fie doar dacă lucrarea descrie o astfel de temă: E = mc².

Introducere

· Evitați clișee sau astfel de expresii: „ultimii realizări în domeniul XYZ” sau altceva ce dă aluzii la dezvoltarea internetului.

· Fiți siguri că introducerea permite cititorului de a înțelege despre ce se va vorbi în lucrarea, dar nu pur și simplu spune cît de importantă e partea principală a lucrării Dvs. sau zona de cercetare.

· Introducerea trebuie să motiveze lucrarea Dvs. pentru a da anumite explicații referitor la tema dată și de a da scurtă revizuire și/sau realizării (și posibil descrierea generală a rezultatelor obținute). Așadar introducerea dă impresie despre restul lucrării – ea descrie poziții generale și anunțul lor.

· Să repetați în introducerea rezumatul – e în zadar.

· Exemplu a unei introduceri nereușite:

Aici, în institul a cercetărilor de calculatoare, eu și colegii mei am dezvoltat programa SUPERGP și am aplicat-o pentru a soluționa niște probleme nesemnificative. Înainte de asta noi de ceva timp ne preocupam de versiunea mai timpurie SUPERGPSYSTEM. Programa asta permite să testăm multe caracteristice și neajunsuri, dar include sistemul special de restricții de configurare și LISP (limba de prelucrare a listelor) S-expresii a contului de paranteze. 

Spațiul de căutare GP e mai mare și multe lucruri pe care noi gîndim să le includem în programul SUPERGP o să-l facă mai deosebit.

· Destul  de bună introducere luată din grupul Eric Siegel: 

Mulți dintre capitole noi a programării genetice necesită dezvoltarea a programelor care lucrează timp mai îndelungat. De exemplu, e convenabil pentru dezvoltarea programelor de acces direct la matrice cu datele care au nivelul jos și prelucrarea a semnalelor \cite{teller5} și clasificării a segmentelor de proteine \cite{handley,koza6}. Așa tipul de sistem automat soluționează mai multe probleme decît sistemul cu prelucrarea preliminară a datelor. Pentru dezvoltarea acestei programe e necesar mai mult timp decît a fost planificat din cauza complexității cu care se soluționează problemele.

Abordare anterioară sau evidentă:

(Atrageți atenție, Dvs. puteți să faceți cunoștință cu capitolul dat, pentru a aduna mai multă informație despre lucrarea anterioară). Unul dintre moduri de a controla timpul care a fost planificat pentru soluționarea problemei e punerea unui termen cert. Însă este factorul care reține, pentru că unele dintre situații de test necesită mai mult timp. Pentru o dezvoltare mai efectivă a programei, trebuie să pierdem mai mult timp dacă acesta e necesar și dacă e posibil să-l economisim pentru o altă programă.  

Abordare/soluție/realizare:

Prima propoziție din aliniat cum și trebuie descrie realizările. Tot așa e necesar să spunem despre rezultatele obținute.

În capitolul acesta noi dorim să prezentăm metoda care stimulează dezvoltarea programei de distribuire strategice a timpului calculelor cazurilor adecvate. În special, care permite programei să aleagă dinamic cînd anume trebuie să facă prelucrare în setul de calculele a timpului introduse ca o serie de cazuri adecvate. Noi prezentăm experimentele care arată dezvoltarea programei, utilizînd anume aceasta formula care necesită timpul a testului minim și fără daune a productivității. Tot așa noi discutăm despre consecințele astfel de limitelor în timp, ca și despre diferențele a acestei abordări de la altele {\it multiobjective problems}. Folosirea dinamică a resursurilor în deosebire de alte calculele în timp, de exemplu, memorie sau stocul de combustibil, poate să fie creată în rezultatul stabilirii a șirului de restricții în serie de cazuri adecvate.  

Revizuire scurtă:

Acest capitol descrie lucrarea dată în două domenii: optimizarea timpului necesar pentru dezvoltarea programei și dezvoltarea destul de bună a unui protip. Mai departe, ca pe un test noi o să propunem  jocul Tetris. După, merge descrierea unui set de calculele a limitului și utilizarea lui în Tetris. și numai după asta noi dăm rezultatele experimentului, discutăm despre alte posibilități a lui Tetris și în sfîrșit concluzionăm și compunem graficul viitoarei lucrări.

Structura lucrării

 Sfaturi și greșelile des întîlnite

Bibliografie

· Evitați să utilizați în bibliografie cuvintele „și alt.”, numai dacă nu aveți o listă prea mare (cinci sau chiar mai multe autori). Autor despre care ați scris „și alt.” poate să fie recenzentul sau consultantul Dvs. Nu uitați și despre punctuație – „și alt.”.

· Dacă lucrarea are de-a face cu rețelele sau domenii multimedia, folosiți internet bibliografie. Toate datele introduse care nu sunt în rețelele trebuie să fie trimiși mie. Lista link-urilor cel mai des folosite e accesibilă tot timpul.

· Internet – proiecte trebuie să fie marcate ca „neterminate”. Convingeți-vă, că ele au fost înlocuite cu versiuni mai noi sau RFCs (cerere de comentarii). Oricare alte link-uri la internet – proiecte care au mai mult de șase luni sunt suspecte, pentru că terminii a acestor proiecte deja sunt expirate.

· Citatele din cărțile se denotează cu anul publicației, dar nu cu numărul ISBN (numărul cărții standard internațional).

· Acum e acceptat să se include în materialul și URL-adrese (indicatorul unificat de resurse informatice). Indicarea URL-adreselor a saiturilor unde sunt plasate lucrările autorilor, care sunt înregistrate de Institul de ingineri în inginerie electrică și electronică (IEEE) și de Asociație de tehnică computațională (ACM) o să se considere foarte probabil prost gust dacă o să aducem aminte de drepturi de autor. Folosiți URL-adrese pentru soft-uri și allte materiale nu numaidecît bibliotecare. Evitați URL-adrese lungi. Ele poate să fie destuli pentru a indica calea spre pagina principală și pentru a da posibilitatea cititorului de a găsi autonom materialul necesar. Puțin probabil că URL-adrese se vor schimba.

· Lăsați spațiul între numele și prenumele, adică „J. P. Doe”, dar nu „J.P.Doe”

· Așa link-uri ca:

 John Doe, „Cîteva lucrări despre ceva”, raport tehnic, 

sunt inutile. Citați data, sursa și altă informație identificată.

· Pentru rapoartele care o să participe la conferințe, Dvs. TREBUIE să indicați locuri unde conferințele se vor desfășura, denumirile lor pline și luna, dar nu pur și simplu careva abrevieri. Numerotarea paginilor este bună însă nu așa de semnificativă. Toată informația dată e ușor accesibilă datorită bibliotecelor digitale IEEE și ACM.

· Verificați dacă internet-proiecte s-au publicat ca „cerere de comentarii” (RFC) sau dacă există versiunea lor nouă.

· Așa citată ca: 

„Jane Dane, „Careva hîrtii ocazionale” o să fie publicată, 2003” 

inutilă, pentru că se presupune că lucrarea deja a fost publicată. Biblioteci digitale Google, ACM sau IEEE o să vă ajute. 

Mulțumirile

· Mulțumiți sursele Dvs. de finanțare. Unele surse cer de la redacție ca în listele să fie indicate numerele lor concrete. Fondul științific național (NFS) necesită scrierea textului: „Lucrarea asta a fost făcută cu ajutorul a Fondului științific național, grantul a Asociației industriei elictronice (EIA) NN – NNNNN”.

· De regulă, recenzenți anonimi nu se mulțumesc, numai dacă ei într-adevăr n-au lucrat destul de mult asupra lucrării date. În loc ca să scrieți: „noi mulțumim X pentru ajutor în Y”, scrieți: „X ne-ajutat în Y”.

Rezultatele calculelor

În toate, numai cu excepția a tipurilor de rezumat lărgit, rezultatele calculelor trebuie să fie descrise destul de clar, ca cititorul să poată de a-i repeta. Ele trebuie să includă toate parametrele utilizate, indicatorii de cantitatea eșantioanelor folosite în cercetările și alte condiții inițiale.

În prezentarea rezultatelor de calculele e necesară fiabilitatea. Dacă e posibil, convingeți că intervalul de numerele e precis. Dacă există caracterul „straniu” în schimbările în diagrame (de exemplu, scăderile, vîrful sau schimbarea pănții), atunci acestea schimbări necesită sau lămuririle, sau trebuie să găsim cauza clară a acestor abateri simple. În ultimul caz, putem să sfătuim de a găsi cîteva exemple a acestei purtări. 

Alegeți cu cap ilustrații. Dvs. niciodată n-o să puteți ilustra toate amănuntele, de aceea din tot asortimentul, lămuriți care dintre parametre sunt mai importante, dar care nu. Nu e interesant deloc să arătați mulțime de linii drepți sau curbe. 

Descrierea diagramelor nu trebuie să repete ceea ce și așa e clar, de exemplu: „ridicarea cu creșterea sarcinii”. Trebuie să lămuriți cum ridicarea asta influențează asupra creșterii sarcinii. Dependența asta e doar liniară? Există oare și altele caractere de schimbări în sistemul, așa ca în sistemele de deservire a mulțumii?   

Analiza a macropachetului LaTeX

· Nu e necesar să includem numerele în $$ (regimul matematic)

· Folosiți: \citata {a,b,c}, dar nu: \ citata {a} \ citata {b}\ citata {c}.

· Pentru LaTeX2e folosiți opțiunea \usepackage {număr de ori}, ea mai bine merge pentru imprimante cu diferite rezoluții. În plus, editorul ăsta probabil că o să strîngă textul Dvs. încă cu 10%.

· Indexuri cu cantitatea mare de litere nu trebuie să fie evidențiate cu cursiv, de exemplu: x_{\mathrm max}

· Pentru a păstra structura unică folosiți datele grafice LaTeX2e, dar nu numerele instalate anterior ps:

\usepackage{datele grafice}

\begin{număr}

\resizebox{!}{0.5\textheight}{\includegraphics{foo.eps}}

\caption{un număr oarecare}

\label{fig:figure}

\end{număr}

 Ce trebuie să evităm

Materialul motivant excesiv.

E îndeajuns trei motive – ele trebuie să fie scurt descrise.

Descrierea a rezultatului evident.

Ca „evident” se consideră orice rezultat care propune programa     ca soluție dacă o să evidențiați că rezultatul soluționează problema.

Descrierea amănuntelor inutile.

Amănuntele nu sunt necesare dacă absența lor o să dee voie cititorului de a înțelege aspecte importante ale lucrării.

Greșelile ortografice.

Dacă aveți funcția de verificare ortografiei, atunci manuscrisul Dvs.  n-o să conține greșeli. Dacă Dvs. în calitate de autor nu pierdeți timpul pentru verificarea textului, de ce trebuie ca editor sau recenzent să piardă timpul său? Sau de ce ei trebuie să speră că zelul Dvs. în întrebările tehnice e mai presus decît acela în prezentarea însăși? Totuși trebuie să menționăm că verificarea ortografiei n-o să descopere cele mai des întîlnite greșeli, așa ca repetarea cuvintelor. Dacă aveți dubii, consultați dicționar, de exemplu, dicționar on-line Merriam Webster

Fontul Arial.

Arial și alte fonturi fără crestături sunt buni pentru diapozitive și postere, dar grele pentru citirea a textelor mari. Folosiți Times New Roman sau alte fonturi asemănătoare cu crestături. Fonturi neobișnuite au mai puține șanse pentru accesibilitate pentru cititori și pot să creeze probleme în imagine sau la imprimare.

Ghidul pentru lucrări experimentale

„Ghidul pentru lucrări experimentale” descrie cercetătorilor a așa genului de articole din revista cum ar fi fost „Învățare de utilizare a mașinilor”

1. Lucrări care introduc noua semnificație a cuvîntului „setting” (parametrii de anturaj, personalizare) sau   tipuri asemănătoare de aplicații care trebuie să corespundă a actualității și importanței a acestui parametru, de exemplu, bazînd pe folosul a acestor aplicații ca modelului pentru a studia pe un om  sau pe niște animale, sau importanța aplicațiilor în soluționarea întrebărilor fundamentale de studiere a mecanismelor.

2. Lucrarea care descrie un algoritm nou trebuie să fie clară, certă și scrisă în așa fel ca cititorul să poată compara algoritmul dat cu restul algoritmelor. De exemplu, mulți dintre algoritmii de formare, putem să considerăm ca pe un proces de optimizare (cel puțin, aproximativ) pe orișicare fenomen de producție. O modalitate bună de a descrie noul algoritm ar fi fost prezentare a acestui evinement din parta practică. Încă o modalitate folositoare de a descrie algoritmul constă în căutarea ipotezelor care răspund pentru optimizarea a procesului de producție.

3. Lucrările, care prezintă noul algoritm, trebuie să-l compare  cu algoritmii contemporani sau cu algoritmii care au aceași probleme. După oportunitate, productivitatea e necesar să fie comparată cu standardele absolute a idealului acestei productivități. Tot așa productivitatea trebuie să fie verificată la prezența a neajunsurilor (de exemplu, ghicitul ocazional, alegerea a unui rezultat cel mai des întîlnit). Criteriile neobișnuite de comparație trebuie să fie foarte atent alese și justificate.

4. Toate experimentele în concluziile trebuie să conțină erorile de măsurare. Ele de obicei reprezintă diferența dintre intervalurile numerice sau evaluare a abaterii de la valoarea reală. Trebuie să pregătim metodele experimentale corecte. De exemplu, dacă „limitele problemei” arată că trebuie să măsurăm productivitatea generală, înseamnă că în limitele acestea nu trebuie să fie informație adăugătoare.

5. Descrieri a soft-ului și a datelor trebuie să fie incluse în lucrarea pe deplin, ca să se poate fi repetat experimental. După ce lucrarea a ajuns pe paginile „Învățării de utilizare a mașinilor”, autorii cer insistent ca să fie incluse și restul datelor ce o să permite savanților să repete experimentele. O metodă bună pentru a atinge scopul acesta este de a lansa datele în depozitul a bazelor de date învățării de utilizare a mașinilor Irvine. Încă o metodă ar putea fi – adăugarea datelor Dvs. în colecție de atestările DELVE a universității din Toronto. Pentru setul personal de date, autorilor I se recomandă de a dezvolta arhiva independentă cu aceași calități. Așa fel de arhivă poate să aibă acces liber.

6. Concluziile făcute trebuie să fie indicate clar, reieșind din serie de lucrări experimentale. Prezentarea grafică a datelor poate să fie foarte efectivă. Tabelele cu calculele precise trebuie să fie incluse în anexele.

7. Limitele algoritmului trebuie să fie descrise clar. Sunt cazuri interesante cînd erorile a algoritmului însuși au jucat un rol important pentru a descrie domenii de utilizare a algoritmului.

Alte sfaturi și remărcile

Au fost luate din ediție Bill Steward (Slashdot, 7 mai, 2006)   

· Scrieți de parcă sunteți reporterul a ziarului dar nu un aspirant oricare.

· Scopul Dvs. e să redați informația cititorului, dar să nu arătați erudiție Dvs., frumusețea sau maniera deosebită de a povesti despre descoperirile Dvs. sau despre raționamentul Dvs. Nu pierdeți timpul cititorilor sau cel puțin pe asemenea caz.

· Puneți accente pe concluziile importante din primele propoziții pentru ca cititorul să-i poata citi deodată. Dacă doriți să-i întoarceți cu cap la sfîrșit, ce tot ar fi fost bine, oricum trebuie să-i anunțați din prima.

· Dacă doriți să exprimați ceva complex, încîlcit, simplificați textul Dvs. ca el să nu atragă atenția cititorului de la esența. Ca să  exprimați lucrurile simple, puteți să folosiți limba nivelului unui liceu, dar dacă iese oricum prea complicat, simplificați textul la nivelul unei școli medie.

· Gîndiți-vă asupra celui despre ce auditoriul Dvs. știe și despre ce nu știe, ce vrea și ce nu.

Au fost luate din ediție Markus, Slashdot, 7 mai, 2006

· Planul de la generalitate la particularitate. Începînd cu schița simplă, treptat trecînd la detalii, Dvs. puteți oricînd să rezolvați orice problemă de inginerie.

· Verificați fapte. Inginerii trebuie să verifice absolut totul, chiar și lucrurile mai puțin suspecte înainte ca ei să fie confirmate. Așa trebuie să procedeze și scriitorii.

· Analiza greșelelor. Puneți întrebarea sine însuși  referitor la fiecare propoziție: e posibil ca ea să fie înțeleasă incorect? De ce? Ce e mai bine de făcut ca problema să fie rezolvată?

· Analiza dependenței. Unde e garanția că gîndul Dvs. e înțeles corect reieșind din părerile cititorilor despre idea anterioară?

· Optimizare. Sunt oare în lucrarea părțile inutile? Necesită oare structura lucrării ca cititorul să memorizeze fiecare detaliu înainte ca ele să fie legate între dînsele?

· Testarea structurii. Citind textul pe care l-ați scris, gîndiți-vă: o să înțeleagă cititorul care n-are anumite științe în acest domeniu ce ați vrut să spuneți?

Procesul de revizuire a conferinților

E greu de a generaliza tot procesul de conferințe, dar toate conferințele de merit sunt bazate pe următoarele reguli:

1. Lucrarea se prezintă reprezentanților oficiali a comisiei tehnice. Mulți dintre conferințe contemporani necesită prezentarea lucrărilor în mod electronic cu ajutorul sau a PostScript-ului, sau în formatul PDF, rareori în Word.

2. Comisia tehnică decernează lucrarea cu una sau niște premii în comitetul, dacă lucrarea e de calitatea înaltă. Faptul că lucrarea aparține comitetului tehnic se ține în secret.

3. Membru al comitetului tehnic de obicei face revizuire a lucrărilor dar în cîteva cazuri pe dînsul îl roagă ca el să identifice care dintre lucrări aparține comitetului și care nu. Ele poate să fie pur și simplu recenziile a aceleași universități, a unor aspiranți sau a unor care sunt doar înscriși pe lista de abiturienți. Recenziile aspirantului poate să fie foarte folositoare, pentru că astfel de recenzii poate să conțină critica destul de detaliată, dar nu simplu refuz. Oricare conferință bună o să se tindă spre a scrie minim trei recenzii, dar din cauza că conferințele se desfășoară într-un termen destul de strîns, nu e de mirare că o să primiți nu toate recenziile care v-au fost promise dar numai două.

4. În unele conferințe e posibilă discutarea on-line. De obicei, discuție e dusă de membru principal al comisiei tehnice, dar pe urmă anume el ia decizie de a accepta lucrarea, de a o respinge sau de a discuta asupra ei la o ședință aparte.

5. După, președintele comisiei tehnice strînge lucrările și le sortează după nota lor medie.

6. Comisia tehnică (sau mai mult probabil, mulțimea de membrii care participă la ședința) personal răspunde pretendentului sau îl sună. De regulă, prima treime din lucrările se accept, ultima treime primește refuz fără explicații detaliate. Se discut anume acelea lucrări care stau la mijloc, adică dacă membrul comisiei e convins că lucrarea pe la sfîrșit a curs pe făgașul greșit sau dacă recenzii se diferă considerabil după evaluări. Se discută de obicei și lucrările care au primit numai două recenzii, la discuție în așa caz participă încă un membru în calitatea de eseul adăugător. Rigoarea a ședinței comisiei tehnice depinde de reputație a conferinței. La unele seminare și conferințe, membrii ai comisiei de evaluare singuri iau decizia finală fără implicare a comisiei în întregime.

Alte resurse

· Sfaturi pentru scrierea a articolelor tehnice, ianuarie 2006

· Cum să organizăm discursul la tema cercetării sau cum să scriem un articol de cercetare bun.

· Cum trebuie să citim lucrarea, CCR, iulie 2007

· Cum să scriem teză de doctorat

· 10 cele mai buni sfaturi pentru scrierea a articolelor tehnice, Jim Kurose

· Pe saitul Bartleby sunt dicționare, manuale de gramatică, enciclopedii și Dicționarul variantului american al limbii engleze, editura Columbia

· Dicționar gratuit și dicționar on-line

· Dictionarist: dicționar multilingvist

· Universitatea inginerilor de inginerie electrică și electronică (IEEE) Dicționarul al comunității de computere IEEE, care după stil conține materialul despre internet proiecte ale documentelor și cererilor de comentarii.

· Ghidul despre stil editorial al Universității din Carolina de Sud

· Ghidul Berkeley despre sistemele informatice și tehnologiile publicării

· Ghidul de gramatică și stil, J. Lynch

· Întrebări des adresate referitor la utilizarea limbii engleze și întrebări generale de gramatică

· Sfaturi pentru a scrie textul lucrării

· Chei pentru comentarii bune referitor la lucrările Dvs.

· Elaborarea lucrărilor în stil academic

· Religie, ghidul de a scrie

· Cisco, ghidul de a scrie

· Oded Goldreich a scris eseul „Cum nu trebuie să scriem lucrarea”, cu recomendații referitor la stilul și organizarea procesului.

· Don Knuth. Cartea on-line în format TeX „Scrierea unei lucrări matematice” (tot așa poate să fie folositoare și în domeniul informaticii)

· Structura creării lucrării/raportului după sistemul Michalis Faloutsos, U. C. Riverside

· Elementele stilului. William Strunk Jr. și E.B. White. Macmillan editura Co., New York, 1979. 

E cartea nu mare dar interesantă pe care o s-o puteți citi în cîteva ore. După asta stilul Dvs. de a scrie n-o să fie același. Cartea asta costă 8$ și e cea mai bună investiție pe care o puteți face.

· „Scrieți ca inginer” – ghidul

· Smucitură de a scrie lucrări tehnice pentru ingineri și savanți

· Greșeli în scrierea textelor. Lyn Dupre’, (ediție a 2)

· Cartea asta remarcabilă completează ediție Strunk&White. Ea conține mai multe exemple și e scrisă de autor care a redactat multiple ediții tehnice mulți dintre care au fost din domeniul informaticii.

· Manual despre stil, ediție Chicago, universitatea Chicago on-line.

Manualul acesta e  Biblia de stil academic american. Ea e volumoasă și complicată, dar conține tot ce Dvs. ați dori să știți despre stil. Dacă aveți dubii, sau ați găsit recomandări contradictorii, atunci alegerea cea mai bună este de a urma acest manual.

· Manual de instruire pentru savanți Mary Claire van Leunen; editor Alfred Knopf.

Încă o carte folositoare care a fost scrisă anume pentru savanți (programiști) care vor să edite lucrările sale.

· Ghidul despre programa de tehnologii și interfața (UIST) pentru autorii destinat pentru a organiza anumite conferințe, dar în general e asemănător cu alte ghiduri de organizarea conferințelor.

· Știința de a scrie științific, George D. Gopen și Judith A. Swan, în ediția Savantul American, Vol. 78, № 6 (noiembrie-decembrie, 1990), pag. 550-558.

E articol foarte important pentru savanții, în care se vorbește despre procedura cum de a scrie cu o propoziție sau cu un aliniat, de exemplu: „folosește adjectivul după care va merge verbul corespunzător” și „formulați acțiunea fiecărei propoziții cu doar un verb”

· Manual de instruire despre lucrările tehnice și științifice, Perelman, Paradis și Barrett, Mayfield, 1998.

Este un resurs mare care lămurește cum de a scrie lucrările, raporturile, memorandume și teze de doctorat; cum de făcut prezentările, discursurile; cum de a evita greșelele cele mai des întîlnite și greșelile a limbii engleze și altele cu multe exemple practice „bune” sau „rele”.

· Roy Levin și David D. Redell, Evaluarea acordului al noulea SOSP – sau – Cum (și cum n-o) să scriem lucrarea bună despre sistem, Asociația de tehnică de calcul (ACM), Revizuire a sistemului operațional SIGOPS 17 (3): 35 – 40 (iulie, 1983).

· Alan Snyder, Cum să faceți ca lucrarea Dvs. să fie acceptată de sistemul OOPSLA, OOPSLA’9, pag. 359-363.

· Mark Allman, Declarațiea arbitrului, 2001

· Ralph Johnson și alt., Cum să faceți ca lucrarea Dvs. să fie acceptată de sistemul OOPSLA, Ecranul OOPSLA’93, pag. 429-436.

· Craig Partridge, Cum să mărim șansele ca lucrarea Dvs. să fie acceptată de Asociația a tehnicii de calcul (ACM) SIGCOMM.

     Destul de folositor manual de instruire care poate să fie încă folosit pentru internet-conferințe

· Ce tipuri de ediții publică asociația USENIX?

· Alan Jay Smith, Problema arbitrului, IEEE Computer 23 (4):65 – 71 (aprilie 1990).

· Gramatică, punctuație și capitalizare, NASA SP – 7084

· Stylewriter, softeware-ul

Lecții

· „Discusie scurtă” (Charles Van Loan)

· „Ce trebuie să spuneți” (D. Messerschmitt)

· Sfaturi pentru pregătire și redare a raporturilor științifice și folosirea a mijloacelor vizuale Gestionarea cercetărilor marine (ONR)   

Diverse

· Standardul internațional a formatelor de lucru

Sponsorii

Lucrarea aceasta conține materialele ce au fost date de Gail Kaiser, Craig Partridge, Sumit Roy, Eric Siegel, Sal Stolfo, Luca Trevisan, Yechiam Yemini, Erez Zadok.

ok ok