Consider a Sharium [Romanian]

Cercetarea unui Sharium

Gary Marchionini

Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill

Schiţa 1.1

Bibliotecile digitale (DL) emerg ăntr-o varietate de forme şi locuri de desfăşurare a diferitor evenimente din toată lumea (e.g., vezi aprilie 1998 Comunicaţiile ACM). Drept nişte extensii logice şi creşteri ale bibliotecilor fizice în societatea electronică informaţională, DL-urile etind repede şi pe scară largă resursele şi serviciile existente şi eventual vor permite soluţionarea şi exprimarea noilor tipuri de probleme umane. Ca toate inovaţiile, bibliotecile digitale vor trece prin fazele ce emulează, replică, extind şi în final privesc dincolo de soluţiile existente. Această prezentaţie are ca scop încurajarea comunităţii de cercetare DL să privească dincolo de colecţiile de biblioteci şi să se orienteze spre alte servicii şi roluri pe care bibliotecile digitale le pot emula şi apoi spre serviciile bibliotecilor fizice de astăzi. Pentru a ilustra o traiectorie a spre realizarea acestor scopuri, conceptul de sharium este introdus pentru a descrie bibliotecile digitale ce combină elemente de comunităţi de studii, colaborări ştiinţifice şi biblioteci speciale pentru a distribui sarcina de rezolvare a problemelor informaţionale. Sharium-ul este folosit pentru a exanima mai amplu cercetarea curentă în aria serviciilor publice şi pentru a propune tehnologia de pârghie pentru a crea noi nivele de participare şi contribuţie umană.

Un termen nou poate fi de ajutor la această etapă, pentru a ne devia de la conotaţiile limitate ale termenilor de „digital” şi „bibliotecă”. Un sharium reprezintă toate lucrurile ce alcătuiesc astăzi o bibliotecă, dar de asemenea îi sunt adăugate componente de sharing. În primul rând, crearea faclităţilor şi instrmentelor pentru a susţine sharing-ul efemer de timp şi expertize în timpul rezolvării unei probleme în procesul de colaborare ce are loc în bibliotecile fizice este o mare încercare pentru extensia şi amplificarea bibliotecilor digitale. Al doilea tip de sharing ce trebie susţinut, nu este tipc în bibliotecile fizice şi permite indivizilor să contribuie obiecte şi materiale fizice pentru colecţie.Acest sharing fizic sugerează un posibil efect de amplificare a DL-urilor.

Extinde cercetarea şi dezvoltarea DL-urilor pentru referinţă, sesizare şi educaţie.

Comunitatea de cercetare şi dezvoltare a DL-urilor a identificat multe probleme importante de cercetare şi lucrează cu practicienii şi afacerile pentru a crea şi a menţine colecţiile digitale. Cele mai dese probleme legate de cercetarea şi dezvoltarea literaturii DL-urilor include: achiziţionarea obiectului, dezvoltarea procedurilor şi instrumentelor de indexare şi căutare, livrarea instantă şi globală a obiectelor digitale, management-ul drepturilor la proprietate intelectuală, secritatea şi autoritatea, interoperabilitatea printre DL-uri şi gestionarea integrării de lungă drată a materialelor digitale asemănătoare. Deşi acestea sunt problemele critice pentru DL-uri, ele se concentrează pe conţinutul bibliotecilor. Este clar că bibliotecile există pentru a agrega, prezerva şi servi informaţia prezentată în artefacte (fie asemănătoare sau digitale) şi eforturile noastre pentru tranziţia spre DL trebuie să ţină cont de aceste necesităţi de bază.

Ceea ce este vădit absent în aceste probleme este atenţia asupra funcţiilor primare ale bibliotecilor, ceea ce este deseori numit servicii publice. Serviciul public fndamental al majorităţii bibliotecilor este referinţa, procesul de ajutare a patronilor în rezolvarea unei probleme informaţionale. Cu puţine excepţii, majoritatea DL-urilor oferă un sistem de căutare, o interfaţă de utilizare în bază de browser sau interogare şi posibil un FAQ, ceea ce este de ajutor celor ce caută informaţie. Acest lucru este similar cu nutriţia de la maşinil ce vând hrană, noi trebuie cel puţin să fim capabili să ajungem la nivelul de fast-food, să trecem peste asta spre n restaurat full-service! Cu excepţia lucrului cu agenţi de referinţă inteligenţi, acesta este un aspect important al bibliotecilor fizice, care încă urmează a fi abordate de comunitatea DL R & D (e.g., Paepcke, 1996 http://www.dlib.org/dlib/may96/stanford/05paepcke.html).

E foarte uşor de înţeles de ce aceste probleme încă nu au fost abordate – ele sunt extrem de dificile de rezolvat şi aceasta a fost ştiut cu mult mai înainte ca reţeaua să provoace ca fiecar. Să devină un căutător online. Studiile interviurilir de căutare pe care mediatorii realizează cu patronii înainte de a genera sisteme de căutare online (e.g., Auster & Lawton, 1984) şi investigaţiile profesioniştilor intermediari conducând, de fapt, căutări în bazele de date online (e.g., Fidel, 1984), demonstrează încercările conceptuale ale serviciilor de referinţă. Mai mult decât o decadă de cercetare la MIT pe sistemele Intrex şi Conit pentru a automatiza căutarea online (e.g., Marcus, 1983) ilustrează complexitatea interacţiunilor online şi necesitatea suportului utilizatorului în folosirea serviciilor online. Interfaţa sistemului de căutare ca cea de la Grateful Med pentru literatură medicală şi variatele interfeţe pentru căutarea de consum final a serviciilor comerciale a oferit consumatorilor finali accesul la informaţia online şi chiar aceste sisteme includeau training-uri, manuale şi ajtor online pentru a susţine utilizatorii sofisticaţi aşa cum sunt studenţii şi practicienii de medicină, juridică. Seriile lungi de studii ale registrelor online cu acces public (OPACS) demonstrează că există o serie largă de probleme pe care stdenţii şi alţi consumatori finali le întâlnesc chiar şi la utilizarea acestor sisteme recente (e.g., Borgman, 1996).

Sistemele de căutare în reţea au abordat probleme prin aplicarea a treizeci de ani de cercetare informaţională pentru a permite utilizatorilor să folosească „limbajul natural” ce ar rezulta cu liste de hit-uri din tot universul de material. Din păcate, oamenii tind să introdcă puţini termeni (unul sau două) în interogările lor şi nu îşi limitează căutarea. Este cert faptul că facilitatea populaţiei generale va îmbunătăţi pe parcursul timpului aceste sisteme prin creşterea familiarităţii în utilizarea acestora. Pare a fi clar că chiar şi cu aceste instrumente puternice oamenii sunt incapabili să-şi rezolve problemele informaţionale.

O altă abordare constă în descărcarea complexităţilor procesului de căutare la procesele legate de software. Proiectul Michigan DL prevede agenţi ai interfeţei utilizatorului ca unul din trei tipuri agenţi autonomi, inteligenţi, care vor servi pentru a menţine profilul cererea utilizatorului pentru a găsi informaţie (e.g., http://www.cnri.reston.va.us/home/dlib/July95/07birmingham.html). Deşi aceasta este o linie provocatoare de dezvoltare, încă nu au fost generate sisteme lucrătoare. Mai important este procesul de căutare, care este deseori inclus într-o rezolvare mai amplă a problemei care implică studierea şi luarea deciziei -, şi în fine, utilizatorii pot articula cererile, flăsaţi-le să definească profil-uri bune şi să-şi gestioneze agenţii. Interfeţele utilizatorului în sistemele de căutare pot crea o cerere specificată şi navigare mai facilă pentru cei ce caută informaţie. Shneiderman, Byrd şi Croft au identificat o taxonomie a caracteristicilor de căutare c ear trebui să se includă în interfaţa sistemului de căutare (http://www.dlib.org/dlib/january97/retrieval/01shneiderman.html ) dar având în vedere că chiar şi mediatorii profesionali au dificultăţi în ajutorarea utilizatorilor la specificarea nevoilor lor informaţionale concrete, interfeţele de interogare specificată sunt doar o parte a soluţiei.

Este clar că angajarea a milioane de mediatori profesionali pentru a servi întreaga populaţie a lumii nu este o soluţie viabilă. Ideal ar fi ca oamenii ar fi în stare să-şi rezolve problemele informaţionale. Sistemele trebuie să ne ajute s-o facem şi chiar când n putem rezolva o problemă de sinestatător, alţi oameni trebuie implicaţi. Aceasta este în esenţă un proces comunicaţional şi de repartizare.

Aceasta este în special important având în vedere poşta electronică şi alte funcţii comunicaţionale, precum şi aplicaţii utile de pe internet Bibliotecile servesc drept locuri de întâlnire, unde grupurile se pot întruni fizic (e.g., bibliotecile publice de multe ori au săli de întruniri unde studenţii se pot întâlni). Biblioteca antică din Alexandria a fost mai mult ca o universitate şi loc de întâlnire a celor ce studiau, decât o colecţie manuscrise. Bibliotecile sunt spaţiile unde oamenii pot veni împreună pentru a rezolva probleme informaţionale în proces de colaborare. Oamenii sunt atraşi de aceste spaţii prin resursele materiale pentru a face faţă nevoilor generale ale unei comunităţi în practică. Aspectul de comunitate virtuală a DL-urilor a fost unul din puncetele cele mai importante de concentrare a atenţiei UCLA-NSF Workshop despre Aspectele Sociale ale Bibliotecilor Digitale (http://www-lis.gseis.ucla.edu/DL/).

O tematică promiţătoare a cercetării DL-urilor este de a găsi metode de a strânge oamenii îmreună pentru ca să se ajute unul pe altul, mai ales când acţiunile individuale de căutare a informaţiei nu se soldează cu succes. Un sharium va oferi facilităţi şi instrumente pentru a permite membrilor comunităţii să împatră între ei timpul şi cunoştinţele. Lato sensu, această abordare trebuie să depăşească serviciile online de referinţe specializate ce ar face legătura dintre cei ce caută informaţie şi bibliotecarii profesionişti (e.g., Abels, 1996; Lankes, 1998) pentru a lega indivizi sau grupuri la timp. Newsgroups sau grupurile de noutăţi (USENET News) şi buletinele electronice şi mai recent sălile de chat permit comnităţilor de practicieni să formeze baze de ajutor. Sistemul AnswerGarden al lui Ackerman system (1990, 1996; http://www.ics.uci.edu/~ackerman/docs/cscw96.ag2/cscw96.ag2.html) este cel mai bn exemplu de soluţie hibridă ce combină FAQ şi răspunderea la întrebări prin email (cu răspunsuri automatic generate adăugate la FAQ). Găsirea de metode de organizare şi coordonare a serviciilor începând de la întrebările ad hoc terminând cu discuţiile desfăşurate este o încercare pentru DL-uri. Problemele-cheie tehnice includ :

  • redirecţionarea celor ce caută informaţie de la căutare independentă la referinţă şi asistenţă comunitară.

  • Dezvoltarea nivelelor de asistenţă de la automatizată în întregime (e.g., FAQ) la asistenţa în cadrul comunităţii (e.g., posting-ul întrebărilor la un newsgroup), asistenţă profesională (e.g., online, cu un bibliotecar de referinţă), inclusiv soluţii hibride şi

  • Crearea interfeţelor ce nu supraîncarcă sau frustrează cei ce caută informaţie aşa cum ei trec prin variate nivele de servicii.

Elaborarea DL-urilor în acest sens comunicaţional pare a fi exact lucrul portivit, având în vedere că o mare parte a cunoştinţelor cruciale de care avem nevoie sunt în minţile altor oameni; doar manifestările formale generalizate pentru facilitarea cmunicării snt externalizate în publicaţii de diferite tipuri. Interacţiunea cu alţi oameni ce au cunoştinţe de care avem nevoie, personalizează şi adaptează acele cunoştinţe şi le face mai accesibile şi mai utile. În plus, interacţiunea în sine oferă ajutor şi beneficii metacognitive în găsirea informaţiei de care avem nevoie în propriile minţi aşa cum articulăm, reflectăm şi examinăm feedback-ul. Aceasta pare a fi esenţial pentru ca DL-urile să evolueze cu adevărat şi să fie la fel de utile ca şi bibliotecile fizice; ele trebuie să abordeze capacităţile de comunicare în general şi problema referinţei în particular.

Depăşirea limitelor bibliotecilor fizice prin contribţii.

DL-urile sunt primele extensii ale bibliotecilor fizice şi eventual vor fi extensii ale bibliotecilor (Marchionini, 1998; http://ils.unc.edu/~march/digital_library_R_and_D.html). Este clar că bibliotecile fizice şi cele digitale vor coexista mult timp înainte şi doar industria tehnologiilor informaţionale va găsi căi de integrare digitală şi soluţii similare (e.g., Xlibris; CrossPad; Ariel; fax şi voice cu computerizarea desktop sau mobilă; iulie 1993 problema CACM în împrejurări amplificate), comunitatea de biblioteci va investiga căi de integrare şi servicii fizice şi în cazurile în care integrarea nu este fezabilă, să articuleze complementaritate celor ce caută informaţia). Cu siguranţă DL-urile lărgesc şi fac mai rapid accesul la resursele digitale şi noi vom descoperi consecinţele acestor extensii ca nişte capacităţi ale unei biblioteci de tip nou implementate de medil digital. O capacitate a Dl-urilor este abilitatea de a oferi patronilor să devină contribuabili activi la colecţie.

Atât timp cât donatorul este o persoană semnificativă, majoritatea bibliotecarilor tresar la donaţiile în colecţie. Aceste materiale trebie sortate, etichetate, catalogate, aranjate şi protejate; toate activităţile fiind costisitoare. Astfel, donaţiile de cărţ şi jurnale la bibliotecile fizice sunt de multe ori o bătaie de cap decât un ajutor şi desigur puţine biblioteci promovează aceste acţiuni. Un sharium, din alt punct de vedere va solicita şi va încuraja contribuţiile artefactelor fizice şi/sau reprezentările lor digitale.

Problemele-cheie de ordin tehnic în cercetarea dată pentru astfel de circmstanţe sunt legate de mecanismele de contribuţie ce permite oamenilor să efectueze convertirea în format digital sau/şi să transporte obiectele. Alte probleme de cercetare includ:

  • Gestionarea autorităţii şi calităţii conţinutului

  • Asigurarea accesului (formatele metadata ; protecţia şi persistenţa) 

Spre deosebire de biblioteca fizică, unde povara dezvoltării colecţiei este funcţia bibliotecarului, în sharium, comunitatea îşi asumă o parte din responsabilitate pentru controlul de calitate. Exemple de filtrare (e.g., Goldberg et al., 1992; Shardanand & Maes, 1995) în mod de colaborare ilustrează mijloacele practice prin care comunităţile pot categoriza şi aranja obiectele informaţionale. Rating-urile de colaborare oferă doar un aspect al calităţii şi alte abordări trebuie luate de asemenea în consideraţie. Acestea includ metodele bine cunoscute de « peer/panel review » şi reviziurile personale făcute de contribabili sa de utilizatori. Neputem imagina nivele de rating unde obiectele pot eista în multiple secţiuni de calitate, tematică şi autoritate.

Contribuabilii şi-ar dori să menţină calitatea de proprietar asupra obiectelor la asigurarea accesului la acestea pentru comnitate. Politicile şi instrumentele de protejare a obectelor, link-urilor şi şabloanelor pentru desemnarea metadatei trebuie adăugat la setul de instrumente al patronului şi bibliotecarului digital.

Susţinerea sharing-ului fizic şi digital necesită dezvoltarea tehnologiilor, dar şi o cercetare fundamentală a motivaţiei şi comportamentului uman în împrejurări de sharing. Noi ştim că oamenii sunt motivaţi să se împartă atât din motive filantropice, cât şi din consideraţii de auto-protecţie. Bibliotecile publice servesc pentru sharing de resurse costisitoare într-o comunitate şi comunitatea Linux (http://www.linux.org/) reprezintă una din cele mai de success biblioteci digitale de obiecte contribuite de utilizatori. Dacă oamenii îşi doresc să facă un sharing efemer sau de obiecte fizice, de ce masă critică este nevoie pentru a dezvolta o colecţie şi dacă oamenii vor face mai mult sharing în general, secţiunile ad hoc rămân deschise pentru discuţie.

Studiile şi Sharing-ul

O altă metodă de a gândi despre conceptul de sharium provine din misiunea de studiere a bibliotecilor publice şi academice. Bibliotecile servesc drep centre pentru instrire independentă. Marile biblioteci Carnegie au fost create în mare măsură pentru a oferi celor ce nu puteau merge la universitate oportunitatea de a învăţa singuri. Am disctat ca DL-urile să unească îmreună sistemele formal (şcolar de bază), neformal (de autoinstruire) şi studiere profesională (Marchionini & Mauer, 1995) şi sharium-ul să poată activa ca o instituţie unde studierea individuală şi auto-direcţionată pe care bibliotecile au facilitat-o să poată fi etinsă la colaborare, nelimitată de distanţă şi timp. Pagina din Biblioteca Congresului (http://memory.loc.gov/ammem/ndlpedu/) oferă materiale excelente pentru studenţi şi profesori, Proiectul de Studii şi Predare de la Universitatea din Mishigan (vezi Solowaz, DLIB) (http://mydl.soe.umich.edu/index.html) ghidează studenţii să facă studii în bază de anchetă priin intermediul intrumentelor şi resurselor din internet. În ambele cazuri aceste resurse pot fi folosite pentru studii de tip formal, în bază de studii de şcoală sau studii auto-direcţionate). Un exemplu al proiectlui al comunităţii de studii ce include aspectele de contribuţie ale sharium-ului este Comunitatea de Stdii din Baltimore (http://www.learn.umd.edu), o bibliotecă digitală cu materiale multimedia cu instrumente de elaborare a lecţiei şi de prezentare pentru ştiinţele şcolare şi studii sociale. Este important să remarcăm că acest proiect s-a concentrat mai mult pe profesori, nu pe studenţi. Colecţia de materiale nu creşte doar ca rezultat al nevoilor curiculare ale profesorilor implicaţi, dar şi în baza modulelor pe care profesorii le creează singuri. În prezent, aproximativ 100 de module au fost create şi sunt în dezvoltare proceduro de predare pentru contribuire şi revizuire a modulelor. Atât timp cât comunitatea râmîne mică (cincisprezece profesori), contribuţia nu este problematică, dar noi căutâm soluţii extinse ce nu ar împovăra cel ce o face sau pe managerii DL-urilor.

Aşa cum comnitatea DL R & D continuă să se dezvolte, noi trebuie să căutăm noi pârghii ce ar gestiona tehnologiile informaţionale nu doar pentru cazurile critice caracteristice bibliotecilor fizice, ci şi pentru a crea noi produse şi servicii ce ar înainta misiuni şi efecte ale bibliotecilor şi comunităţilor de practică cărora le servesc. Consideraţi sharium-ul drept un substituent al DL-urilor nestingherit de constrângerile de atomi.

Alte Modee de Sharing (a fo adăugate)

Comunitatea Linux

Dicţionarul OXFORD DE Engleză şi Dicţionarul de Engleză Regională Americană

MUDS/MOOS şi democraţia de cyberspaţiu: care sunt regulile de interacţiune în sharium?

Tehnologiile de Leviere pentru Sharing Colectiv de Inteligenţă

[detaliile propunerii prevăd strategia]

Referinţe

Abels, E. G. (1996). Interviul prin email. RQ, 35, 345-358.

Ackerman, M.S. & McDonald, D. W. (1996). AnswerGarden 2: Unirea memoriei organizaţionale cu ajutorul colaborativ. PAcţiunile Conferinţei ACM cu referire la Lucrul Cooperativ Computerizat (Boston, noiembrie 16-20, 1996). New York: ACM, 97-105.

Anderson, R.H., Bikson, T., Law, S., & Mitchell, B. (1995). Accesul universal la email: Fezabilitatea şi implicaţiile societale. Santa Monica, CA: Rand.

Auster, E. & Lawton, S. (1984). Ehnicile de căutare prin interogare şi obţinerea informaţiei ca antecedente a satisfacţiei utilizatorului în căutarea bibliografică online. Jurnalul Societăţii Americane despre Ştiinţele

Informaţionale, 35(2), 90-103.

Borgman, C. (1996). Dece registrele online sunt încă dificil de utilizat? Jurnalul Societăţii Americane despre Ştiinţele Informaţionale, 47(7), 493-503.

Fidel, R. (1984). Stiluri de căutare online: model bazat pe studio de caz al comportamentului în procesul de căutare. Jurnalul Societăţii Americane despre Ştiinţele Informaţionale, 35(4), 211-221.

Goldberg, D., Nichols, D., Oki, B., & Terry, D. (1992). Utilizarea filtrelor de colaborare pentru toarce tapiseria informaţională. Communicaţiile ACM, 35(12), 61-70.

Lankes, R. D. (1998). Referinţa virtuală: Incorporarea cnoştinţelor în sistemele informaţionale. Documentul trebuie prezentat în 1998, la întâlnirea anuală a Societăţii Americane pentru Ştiinţele Informaţionale (Pittsburgh, octombrie 26-29, 1998).

Marchionini, G. & Maurer, H. (1995).Rolurile bibliotecilor digitale în predare şi studiere. Communicaţiile ACM,, 38(4), 67-75.

Marcus, R. (1983). Comparaşia experimentală a eficacitâţii calculatoarelor şi oamenilor ca meddiatori de căutare. Jurnalul Societăţii Americane despre Ştiinţele Informaţionale, 34(6), 381-404.

Shardanand, U. & Maes, P. (1995). Filtrarea informaţiei sociale: Algoritmi de automatizare a "Word of Mouth" Lucrările CHI ’95 (Denver, mai 7-11, 1995). NY: ACM Press, 210-217.