SEX-RELATED DIFFERENCES IN COLOUR VOCABULARY [Romanian]

Original in English by Elaine Rich

Diferenţele între vocabularele de culori legate de sex

Elaine RICH

Universitatea Carnegie-Mellon

Această lucrare descrie un experiment conceput pentru a testa ipoteza care spune că femeile au un vocabular a culorilor mai bogat decât acelaşi la bărbaţi. Rezultatele indică faptul că este anume aşa. De asemenea, rezultatele indică faptul că, în cel puţin o clasă socială, barbatii mai tineri au un vocabular a culorilor mai mare decat bărbaţii mai in vârstă. Nu există o astfel de diferenţă pentru femei. Cu toate acestea, un grup de călugăriţe catolice au avut scor mai mic decât restul femeilor, dar totuşi mai mare decât la bărbaţii.

INTRODUCERE

Există o convingere larg răspandită că femeile au un vocabular de culori mai bogat decît barbaţii. De exemplu, Robin Lakoff (1975) prevede acest lucru ca un fapt şi sugerează ca o explicaţie observaţia că, în această societate femeile petrec mult mai mult decat bărbaţii din timpul lor ocupîndu-se cu activităţi legate de culoare, cum ar fi alegerea hainelor. Scopul studiului nostru a fost de a vedea dacă într-adevăr femeile folosesc o gamă mai larga de termeni de culori decît bărbaţii prezentînd culori bărbaţilor şi femeilor, cerându-le să-i numească, şi măsurând apoi dimensiunea vocabulului pe care folosesc.

Cel puţin două tipuri de observaţii legate de acest subiect au fost raportate în literatura de specialitate. Primele se ocupă cu diferenţe între bărbaţi şi femei prin diferenţa sarcinilor legate cu culori, a doilea grup implică şi alte diferenţe între limbile bărbaţilor şi femeilor, sugerând că în cazul în care bărbaţii şi femeile nu diferă în vocabularul lor de culoare, acesta nu ar fi singurul domeniu în care limbile lor diferă.

Test de culori a denumirilor lui Wordswoth-Wells (Wordsworth şi Wells, 1911) testează viteza de recunoaştere a culorilor standarte. Subiectele sunt prezentate cu o carte care prezintă 100 de pete colorate, fiecare de 1 cm pătrat. Fiecare pată este sau de culoare roşie, galbenă, verde, albastră, sau neagră. Subiectul este cronometrat cînd cel pe care testează numeşte în ordine culori de pete. Wordsworth şi Wells au raportat că în rândul elevilor colegiului femeile efectuează mai bine această sarcină decât bărbaţii, de exemplu, au nevoie de mai puţin timp. Ligon (1932) au descoperit că în rândul copiilor de la prima la noua clasă fete efectuează mai bine testul lui Wordsworth-Wells decît băieţii. El a arătat de asemenea că, cu excepţia cazului primelor două clase, diferenţe de sex au fost mai mare în testul de denumire culorii decât într-un un test conceput pentru citire a cuvintelor pentru a măsura fluenţă verbală generală, pe care fetele, de asemenea, a facut mai bine decât băieţii. Acest studiu arată că cel puţin unele dintre diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt achiziţionate de la o vârstă foarte fragedă.

Există o cantitate mare de dovezi că limba femeilor nu este întotdeauna aceeaşi ca şi limba bărbaţilor. Literatura antropologică de specialitate este abundată de cazuri despre diferenţiere sexuală a limbajului în rândul aşa-numitelor popoare primitive. Jespersen (1922) discută despre limba caraibilor din Antilele mici, în care aproximativ o zecime din vocabular este diferit pentru femei decât pentru bărbaţi. Diferenţele apar în primul rând în termeni de rudenie, denumirile părţilor ale corpului, şi, de asemenea, în cuvinte izolate, cum ar fi prieten, duşman, bucurie, muncă, război, casă, grădina, pat, otravă, copac, soare, lună, mare şi pământ. La koasati, o limbă indiană americană (Haas, 1944), vorbirea bărbaţilor şi al femeilor diferă în unele forme de paradigme verbale.

De mult timp a fost recunoscut că, în limba engleză, la bărbaţi şi femei diferă vorbirea cu privire la folosirea cuvinte obscene şi eufemisme. Sunt dovezi că de asemenea există şi alte diferenţe. Barren (1971) raportează despre o diferenţă între vorbirea bărbaţilor şi femeilor în frecvenţa relativă a diferitor cazuri.

Această lucrare descrie un experiment care a fost efectuat pentru a determina dacă vocabular de culori este un alt domeniu în care limbajul bărbaţilor şi femeilor diferă.

METODOLOGIA

Un set din 25 de cartele a fost creat prin colorarea unui pătrat de doi inci în centrul fiecărei din 25 de carduri cu dimensiuni 3”x5”. Pătratele au fost colorate cu creioane simple selectate din cutia Crayola de 64 de creioane colorate. Nu au fost folosite mai mult de o dată fiecare creion.

Fiecărui subiect au fost demonstrate cărţile, una la un moment dat şi a fost cerut să precizeze cuvîntul sau fraza pe care el ar folosi pentru a descrie culoarea. În scopul de a standardiza sarcina, fiecare subiect a fost spus că el ar trebui să se imagineze în următoarea situaţie:

"Aţi cumpărat un tricou şi acum doriţi să cumpăraţi o pereche de pantaloni pentru a se potrivi cu tricoul. Mergeţi într-un magazin, dar nu aţi luat tricoul cu dvs. Vreţi să spuneţi vânzărorului-," am un tricou — . Arătaţi-mi o pereche de pantaloni pentru ca să se potrivească cu această haină."

Subiecţilor, de asemenea, a fost spus că ei ar trebui să încerce să descrie cărţile cât mai posibil independent, că nu ar trebui să le compare între ele, şi că este acceptabil de a da acelaşi nume la mai mult de o carte.

Răspunsurile au fost înregistrate şi apoi calculate cu ajutorul unui sistem conceput pentru a măsura gradul vocabularului de culori a subiecţilor. Răspunsurile au fost împărţite în patru categorii:

(1) Categoria de bază – unul dintre următoarele cuvinte de culori de bază: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, purpuriu, violet, alb, negru, cenuşiu, gri, roz, cafeniu.

(2) Calificat – un cuvânt de bază, calificat de cuvinte, cum ar fi lumină sau intuneric sau de către un alt cuvânt de bază, de exemplu, gălbui verde. Răspunsurile din această categorie sunt mai specifice decât răspunsuri de bază, dar ele nu arată de fapt un vocabular mai mare.

(3) Fantezie calificată – un cuvânt de bază, calificat de cuvinte speciale, cum ar fi cerul albastru sau verde vânătoresc.

(4) Fantezie – cuvinte de culori care nu sunt în categoria de bază, cum ar fi de culoarea lavandei, magenta şi de culoarea Chartreuse.

Un scor pentru fiecare subiect a fost calculat prin atribuirea unui punct pentru fiecare răspuns de bază, câte două pentru fiecare trei calificat, pentru fiecare fantezie calificată, şi patru pentru fiecare răspuns de categoria 4. Deoarece au fost doar 25 de cărţi, scorurile posibile au variat de la 25 la 100.

Subiecţii au fost împărţiţi în cinci grupuri pe baza de vîrstă, sex, ocupaţie şi după cum urmează:

Grupa I: bărbaţi în varsta de 20-35 de ani. Absolvenţii sau persoanele care lucrează în domeniile tehnice.

Grupa II: Bărbaţii în varsta de 45-60 de ani. Toţi instruiţi din punct de vedere tehnic, profesionişti cu înaltă educaţie.

Grupa III: Femei în vîrsta de 20-35 de ani. Împărţite în două grupe:

A: Tehnică- corespunzătoare Grupei I.

B: Non-tehnică – dar bine educaţi.

Grupa IV: femei în vîrsta de 45-60 de ani. Majoritatea dintre ele s-au căsătorit cu bărbaţi din Grupa II.

Grupa V: Călugăriţe catolice. Majoritatea dintre ele sunt în vîrsta peste 30 de ani.

U test lui Mann-Whitney (Siegel, 1956) a fost utilizat pentru a determina, pe baza scorurilor observate, probabilitatea că scorurile unui grup au fost stohastic mai mari decât cele ale altui grup.

Grupurile au variat în mărime de la 7 la 24 de subiecţi. Dimensiunea grupurilor este luată în considerare în testul lui Mann-Whitney.

REZULTATE

Tabelul 1 prezintă scorurile medii pentru fiecare dintre cele cinci grupe. Aceasta sugerează că:

(1) Femeile folosesc cuvinte mai frumoase decât bărbaţii.

(2) Bărbaţii mai tineri folosesc cuvinte mai frumoase decât bărbaţii mai în vârstă.

(3) Toate femeile au vocabulare de dimensiuni similare, cu excepţia călugăriţelor, care utilizează mai puţine cuvinte ciudate decat alte femei.

Testul lui Mann-Whitney indică faptul că aceste diferenţe sunt extrem de semnificative. Tabelul 2 prezintă nivelurile de semnificaţii obţinute pentru ipotezele cu care anumite grupuri scor este mai mare decât la altele. Următoarele comparaţii nu au dat nici o diferenţă semnificativă:

(1) femei tehnici contra femei tinere non-tehnici.

(2) Femeile tinere contra Femei mai în vârstă.

Deoarece singura diferenţă semnificativă în rândul femeilor a fost doar între călugăriţe şi cele nu au fost călugăriţe, grupurile III şi IV vor fi combinate pentru restul acestei discuţii.

Tabelul 3 prezintă numărul mediu de membri din fiecare dintre grupurile utilizate pentru fiecare categorie de cuvinte a culorilor. Această arată că femeile au folosit mai multe cuvinte din categoria fantezie calificată şi de fantezie decît bărbaţii, şi bărbaţii mai în vârstă au folosit cuvinte în mod semnificativ mai puţine de fantezie decît bărbaţii mai tineri. Asta, de asemenea, arată că călugăriţele au folosit mai puţine cuvinte de fantezie decît femeile laici.

O altă măsurare de lăţimea a vocabularului este numărul de ori de acelaşi termen care a fost folosit pentru a descrie diferite culori. Tabelul 4 prezintă numărul mediu de ori a culorilor descrise exact în acelaşi mod ca şi o culoare anterioară. Bărbaţii mai în vârstă au folosit cel mai mare număr de repetări, urmaţi de oamenii tineri, călugăriţe, şi apoi restul femeilor. Astfel, atât scorul fanteziilor şi numărul de repetări produce aceeaşi ordonare a grupurilor.

TABELUL 1

GRUPUL

SCOR

Eu

(bărbaţi tineri)

56

II

(bărbaţi în vîrstă)

47

III

(femei tinere)

65

A (technici)

66

B (non-technici)

64

IV

(femei în vîrstă)

65

V

(călugăriţe)

60

TABELUL 2

GR UP UL

SIG

III peste IV > I + II (femei > bărbaţi)

0.999

I > II (bărbaţi tineri > bărbaţi în vîrstă)

0.969

IV > II (femei în vîrstă > bărbaţi în vîrstă)

0.984

Ilia > I (femei tinere tehnici > bărbaţi tineri tehnici)

0.997

III + IV > V (alte femei > călugăriţe)

0.973

TABELUL 3

DE BAZĂ

CALIFICAT

FANTEZIE CALIFICATĂ

FANTEZIE

I + II (toţi bărbaţi)

6.3

9.7

3.7

5.4

I (bărbaţi tineri)

6.1

8.9

3.8

6.2

II (bărbaţi în vîrstă)

6.7

12.3

3.6

2.4

III + IV (femei laici)

4.4

7.5

5.6

7.5

V (călugăriţe)

4.7

9.8

4.2

6.2

TABELUL 4

GRUPA

NUMĂR DE REPETĂRI

I + II (toţi bărbaţi)

2.68

I (bărbaţi tineri)

2.54

II (bărbaţi în vîrstă)

3.14

III + IV (călugăriţe)

1.09

V (călugăriţe)

1.38

DISCUŢII

A fost suspectat de la începutul experimentului că alţi factori decât sexul ar putea avea un efect semnificativ asupra vocaburului de culoare a oamenilor. Din acest motiv, grupurile au fost în continuare împărţite în funcţie de vârstă şi ocupaţie. Este foarte dificil, cu toate acestea, de a construi probe cu alte diferenţe în afară de sex, deoarece, în această cultură, sexul este atat de puternic corelat cu alte lucruri. De exemplu. Grupele II şi IV diferă prin sex, dar, de asemenea, nu întâmplător, în ocupaţiile oamenilor, bărbaţii care lucrează la locuri de muncă tehnice, femeile care au crescut copii. De fapt, a fost asumat (de exemplu, de Lakoff), că astfel de diferenţe sex-corelate sunt motivul pentru care există diferenţele de vocabular de culoare. Femeile petrec mai mult timp cumpărînd haine şi decorînd casele. Acest studiu arată, totuşi, că chiar şi atunci când ocupaţia principală este aceeaşi (Grupul I contra Grupul IIIa), femeile arată un vocabular de culoare mai bogat decât bărbaţii.

Faptul că scorul călugăriţelor este mai mic decât la restul femeilor, de asemenea, sugerează că astfel de factori culturali sunt semnificative. Nu numai de aceea că ele petrec mai puţin timp îngrijinduse de haine (cei din acest experiment care încă mai poartă obiceiuri), decît celelalte femei, ei sunt cei oameni care au ales să renunţe la astfel de lucruri. Atât faptul că călugăriţele au scor mai mare decât bărbaţii şi femeile un scor mai mare decât bărbaţii, chiar dacă ocupaţia lor actuală principală este aceeaşi, sugerează că această diferenţă este determinată destul de devreme în viaţă înainte ce sunt alese ocupaţii de adulţi.

Diferenţa dintre bărbaţi tineri şi bărbaţii mai în vârstă a fost surprinzătoare. Există cel puţin două explicaţii posibile pentru această observaţie. Una dintre ele este că bărbaţii mai în vârstă, la un moment dat a avut un vocabular de culori mai bogat, dar de-a lungul multor ani în care au fost căsătoriţi şi au avut, prin urmare, pe altcineva să i le cumpere hainele lor şi să decoreze camerele lor de trai, vocabularul lor s-a atrofiat. Altă explicaţie este aceea că bărbaţii mai tineri au un vocabular de culori mai bogat decât bărbaţii mai în vârstă au avut vreodată, deoarece stereotipurile de sex sunt în scădere în această societate şi bărbaţii sunt tot mai interesaţi de astfel de lucruri cum ar fi hainele. Datele obţinute în acest experiment nu au furnizat nici o modalitate pentru a decide între cele două variante.

Scopul acestui experiment a fost de a măsura dimensiunea vocabularului activ. Este dificil de a face exact acest lucru într-o situaţie experimentală în care oamenii sunt în mod explicit ceruţi să numească culori. O astfel de situaţie a fost necesară, cu toate acestea, în scopul de a obţine reacţia fiecărui subiect la mai multe culori diferite. Metoda aleasă, aproape cu siguranţă produce o prejudecată faţă de descrieri mai exotice decât subiecţii ar putea folosi într-o situaţie de zi cu zi. Totuşi, această prejudecată este constantă în toate grupurile de subiecţi, şi, prin urmare, nu ar trebui să afecteze în mod semnificativ scorurile relative ale diferitor grupuri.

CONCLUZII

Dovezile colectate în acest experiment confirmă ipoteza că femeile au un vocabular de culori mai amplu decît bărbaţii. Asta, de asemenea, indică faptul că, cel puţin într-o clasă socială, bărbaţii mai tineri au un vocabular de culor mai bogat decât bărbaţii mai în vârstă.

REFERINŢE

BARRON, N. (1971). Sex-typed language: the production of grammatical cases. Acta Sociologica, 14, 24-42.

DUBOIS, P. H. (1939). The sex difference on the color-naming test. Amer. J. Psychol., 52, 380.

HAAS, M. (1944). Men's and women's speech in Koasati. Language, 20, 142-9.

JESPERSEN, 0. (1922). Language: Its Nature, Development, and Origin (New York), chap. 13.

LAKOFF, R. (1975). Language and Woman's Place (New York).

LIGON, E. M. (1932). A genetic study of color naming and word reading. Amer J Psychol 44 103-22.

SIEGEL, S. (1956). Nonparametric Statistics for the Behavioral Sciences (New York).

WOODWORTH, R. S. and WELLS, F. L. (1911). Association tests. Psychological Monographs, 57, 1-80.

ok ok