A View of Jane Addams’s Hull House as a Feminist Initiative [Romanian]



Original in English by Joseph Boland

Poziţia lui Jane Addams din Hull House ca o iniţiativă feministă


1. Aspectele biografiei lui Jane Addams. Jane Addams provine dintr-o familie prosperă care a trăit în oraş mic Cedarville, statul Illinois. Potrivit unuia dintre biografiştii a ei, ea “bine înţelegea statutul ei ca o parte din prima generaţie a femeilor ce au învăţat la colegiu,” şi “a simţit obligaţia specială de a obţine cea mai bună educaţie posibilă şi apoi de a demonstra, prin utilizarea acesteia, că femeile au avut drept de cele mai bune” (2). Cu toate acestea, ea a petrecut şapte ani după absolvire în căutarea unui mod util de viaţă. Căile de carieră au destul de închise pentru femei în acel timp. Ea nu a fost suficient de ortodoxă pentru a deveni un misionar. Ea a respins ideea de a deveni un profesor, văzând pe aceasta ca pe “o profesie de rutină şi birocratică” (2). Ea a evitat căsătoria viaţa întreagă, deoarece, femeile de colegiu din timpul ei nu puteau combina căsătoria cu carieră, şi ea a s-a hotărît de a avea o cariera.

Moartea tatălui ei, care s-a întîmplat după un an de la absolvirea ei a lăsat-o financiar independentă, şi ea a călătorit în Europa de două ori. În al doilea sejur, ea a vizitat Toynbee Hall, una dintre prima din lume casele a coloniştilor (mişcare socială din secolul XIX), s-a simţit inspirată de aceasta, şi a promis să infiinţeze o casă similară la întoarcerea ei în Chicago.

Viaţa ei, apoi, a fost un testament atât pentru imaginaţia ei cît şi pentru determinarea ei de a ieşi din cuşca de irelevanţă internă pe care ea a simţit fiind din clasa femeii de mijloc a timpului ei, care au fost adesea închise. Fără îndoială rolul ei, în “Necesitatea subiectivă de aşezări sociale”, a fost într-o fată din colegiului, care “arătat o dispoziţie de a îndeplini” sentimentele ideale de solidaritate socială, precum şi obligaţia în care părinţii şi cultura au încurajat-o să creadă, doar pentru a afla că acestea nu înseamnă în serios ceea ce au spus ei, şi ce, prin urmare, “pierde ceva esenţial în viaţa ei” (119-120), ş ice a fost o ameninţare a propriei experienţe şi prietenelor ei de swxul femenin. De asemenea, este remarcabil faptul că Addams foloseşte experienţa fetelor aceea ce reprezintă cea a tinerilor în general, inversînd norma de utilizare universalizării experienţei bărbaţilor şi băieţilor.

Astfel, comunitatea, sau casa de colonişti (termenul din limba engleză – “settlement house”) a oferit o cale social acceptabile pentru femei educate ce s-au hotărît să dedice viaţa lor, în întregime sau parţial, a reformelor sociale şi politice.

2. Casa de colonişti ca o sferă internă socializată. Ceea ce a facut casa coloniştilor un loc acceptabil pentru activitatea femeilor a fost, dacă de zis propriu şi figurat, casa. Cu toate acestea, este aproape complet inversată doctrina tradiţională patriarhală că locul unei femei a fost în casă. Casa de colonişti nu a fost o sferă internă închisă în proprie intimitate. Dimpotrivă, ea însăşi trata societatea ca “sfera domestică”, începând cu vecinătate şi ajungînd spre exterior, permiţînd activişti de colonizare (care au fost în majoritatea sa femei) de a reinventa reformei sociale ca o expresie a un sens extins de dragoste familială şi îngrijire, de convivialitate familială, de vecinătată, precum şi de gestionare uzului casnic.

3. De la educaţie morală la o viaţă morală. Addams a reinterpretat responsabilitatea tradiţională a femeilor pentru educaţie morală. Ea a insistat asupra faptului că educaţia morală a trebuit să ducă la o viaţă morală. Acest lucru a condus la stres, nu la “adevăruri eterne” ale doctrinei creştine, dar la realitatea trăită a vieţii lui Hristos ca un model pentru alţii. Ea a respins ideea de pietate divorţată din practică şi a oferit o înţelegere în a creştinismului mare parte seculară ca a “impulsului de a împărtăşi viaţa celor săraci, dorinţa de a îndeplini servicii sociale… “Această solidaritate trăită a fost baza de” democraţie adevărată a primelor Biserici”(123).

4. Hull-House era o instituţie bazată pe femei. Spre deosebire de casă patriarhal, această instituţie a fost reglementată în mare parte de femei, chiar dacă bărbaţii de asemenea au fost implicaţi. Femeile au fost eliberate de supunere. Acesta a dat femeilor o gamă largă de oportunităţi pentru a câştiga mai multă experienţă în viaţa publică. Hull-House nu a fost numai pionier în socializarea funcţiilor anterior încredinţate în întregime familiei, cum ar fi o grădiniţă, un centru de îngrijire de zi, o clinică pentru copii. Rezidenţii săi, de asemenea, au inclus femei care au fost astfel de oameni de ştiintă socială, cum Florenţa Kelley şi Alice Hamilton, care au documentat despre condiţiile periculoase de muncă, condiţiile de viaţă nesănătoase, exploatare a muncii copiilor, precum şi despre alte probleme din Chicago. Florenţa Kelley, de exemplu, a devenit inspector-şef de la Fabrica de Illinois. Ca urmare a muncii sale a fost deschiderea a mulţimii de riscuri pentru sănătate de fabricării caselor cu multe apartamente.

Hull-House a fost, de asemenea, o alternativă a căsătorie social acceptabilă bazată pe femei, permiţînd femeilor să cultive prietenii profunde pe tot parcursul vieţii şi, adesea, avînd acestea ca alternative a companiei de căsătorie.

5. Respingerea de “propagandă”. [Nota: aceasta parte provine dintr-o secţiune de Douăzeci de ani de la Hull House, care nu este inclusă în programu de citire.]

Respingerea lui Addams, de “propagandă politică şi socială” poate fi, de asemenea, văzută ca o expresie a feminismului ei, chiar şi una problematică. În discuţiile ei economice de la Hull-House, se pare că există două motive imperative pentru ce ea atît nu a iubit teorii abstracte politice. Întâi de toate, ea sugerează că astfel teorii sunt adesea deconectat de la activitatea practică şi sunt chiar lipsite de orice viziune pozitivă de schimbare aplicabilă în condiţiile actuale. Având în vedere că teoretizarea abstractă a fost încă o practică aproape monopolizată de către bărbaţi (deşi au existat excepţii importante, de la Harriet Martineau şi Margaret Fuller, pînă la…), este destul de interesant faptul că ea inversează privilegiul acordat, de obicei, teoriei asupra practicii întrebînd dacă acesta este cazul, “cînd minţile abstracte inevitabil devin mai puţin înfocaţi în propaganda lor, în timp ce minţile concrete, care se ocupă constant cu treburile de zi cu zi, în final demonstrează realitatea noţiunilor abstracte?” (193). (“Inevitabil” fiind persistenţa de ceea ce teoria abstractă a condamnat.)

În al doilea rând, ea critică deosebit socialismul pentru determinismul său economic rigid şi socialiştii pentru negarea “similitudinii scopului şi simpatiei sociale”, ca un teste de părtăşie. Teorii abstracte politice împiedice astfel evoluţia socială, prin inflexibilitatea lor, şi adepţii lor, împart în mod inutil oameni unii de alţii prin refuzul de a accepta sentimentele comune ca o indicaţie valabilă a solidarităţii. Dar aceasta este o critică a pretenţiilor patriarhale pentru superioritatea raţionalităţii masculinizate contra sentimentelor.

6. O ştiinţă socială feministă: ca şi majoritatea celorlaltor aomeni progresivi, Addams credea că ştiinţa ar putea ghida reforma socială pentru a descoperi modul în care societatea industrială urbană ar putea fi raţional reorganizată pentru binele public. Cu toate acestea, spre deosebire de cei care au conceput acest lucru în termeni tehnocratice, ea a recunoscut că cercetarea ştiinţifică a fost în mod inevitabil, bazată pe valorile sociale definite. Ea şi a femeile savanţii din Hull House (cum ar fi Dr. Alice Hamilton şi Kelley Florenţa), bazau practica lor ştiinţifică preocupînduse şi trăind cu săracii lucrători din Chicago. Cum Addams înţelegea, ştiinţa socială a a casei coloniştilor a determinat “o răbdare ştiinţifică în acumularea fapteLOR şi organizarea constantă a… Simpatiile [cuiva] ca fiind unul dintre cele mai bune instrumente pentru această acumularea” (126).. În această formulare, ea a anticipat pe Sandra Harding, feministă contemporană influenţată filosofia ştiinţei, care spune că înţelegerea ştiinţifică este îmbunătăţită, şi subiectivismul este depăşit, prin includerea perspectivelor ale grupurilor social dezavantajate şi marginalizate.

ok ok