What about Recovered Memories? [Romanian]

Ce reprezint memorii recuperate?

Jennifer J. Freyd, Universitatea din Oregon

Definiție scurtă

Sivers, Schooler, şi Freyd (2002, p. 169) definesc memorie recuperată ca "o amintirea de o memorie care este percepută ca fiind indisponibilă pentru o anumită perioadă de timp".

Articole de analiză recomandate despre memorie recuperată

Pentru un rezumat curent de dovezi cu privire la amintiri recuperate, precum şi mecanisme cunoscute şi motivaţiile pentru amintiri recuperate, o sursă bună de plecare este:

Sivers, H., Schooler, J., Freyd, JJ (2002) amintiri recuperate. În V.S. Ramachandran (Ed.) Enciclopedia a creierului uman, volumul 4. (Pp 169-184). San Diego, California si Londra: Academic Press. Textul integral: disponibile pe acest site (pdf, 1.6MB).

O altă sursă utilă şi cuprinzătoare de informaţii despre amintirile recuperate, cu un accent puțin diferit (mai mult bazat pe contextul social, mai puţin pe mecanismele cognitive) este:

Stoler, L., Quina, K., DePrince, A.P &. Freyd, J. J. (2001) recuperate amintiri. În Worrell J. (Ed.) Enciclopedia de femei şi egalitatea, Volumul doi. (Pp 905-917), San Diego, California si Londra: Academic Press. Textul integral: disponibil pe acest site (pdf, 2.4 MB).

Un articol empiric recent interesant este:

Geraerts, E., Schooler, J., Merckelbach, H., Jelicic, M., Hauer, B. J. A., & Ambadar, Z. (2007). The reality of recovered memories: Corroborating continuous and discontinuous memories of childhood sexual abuse. Psychological Science.

Web site-uri despre memorie recuperată recomandate

Există o mulţime de site-uri web pe acest subiect. Ele variază după calitate. Aici sunt trei pagini web ce eu am găsit despre cercetări deosebit de utile în ceea ce priveşte memoria recuperată. (Fiecare dintre aceste site-uri au link-uri către mai multe site-uri. Priviți de asemenea mai multe link-uri la sfârşitul acestei pagini.)

  • The Recovered Memory Project (Proiectul memoriilor recuperate, de profesorul Cheit Ross, Universitatea Brown)
  • Memories of Child Abuse: Some Scholarly Research and Resources (Memoriile abuzului copilăresc: cîteva investigații și resurse școlare, de Dr. Jim Hopper, Centru de Traume)
  • The Leadership Council on Child Abuse & Interpersonal Violence (Consilium liderilor cercetători de abuzul a copiilor și violenței interpersonale)

Memorie recuperată: context & discuții

Dacă Dvs. uitaţi unde aţi lăsat cheile, și apoi, mai târziu, amintiți locaţia, acesta înseamnă că ați recuperat doar o amintire. Această experienţă este destul de comună şi nu foarte controversată (dar chiar şi aşa, psihologii mai au dezbateri încă referitor la ceea cum şi de ce acesta se întâmplă). Cu toate acestea, de obicei, oamenii în limba folosesc termenul " memorie recuperată", pentru a se referi la memorie pentru ceva traumatic, cum ar fi amintirea de abuz din copilărie şi sentiment ce nu s-a amintit pentru o lungă perioadă de timp. Aspectele legate de aceste tipuri de amintiri recuperate sunt complexe si controversate. Acest lucru este valabil atât în ​​sensul că psihologia este complexă (cum şi de ce se întâmplă), şi este adevărat, în sensul emoțional, politic, juridic, social şi atunci când se întreabă dacă amintirile sunt corecte, adevărate.

Controversare agitată despre memorii de abuz recuperate pot, uneori, a face mai dificil înțelegerea subiesctului în mod clar, şi greu pentru a obţinerea informaţiilor exacte. Desigur, problema cea mai mare dintre toate este dacă o memorie de abuz recuperată este adevărată sau exactă. Dacă vă gîndiți despre situaţia în care temporar nu vă puteţi aminti unde aţi lăsat cheile, dar probabil puteţi aminti momente când ați amintit mai târziu locul (şi mai târziu ați adus aminte de punerea acelor chei într-un loc special) şi aţi fost corect (o memorie adevărat recuperată), şi alte momente când ai crezut că ați amintit locaţia, dar v-ați inșelat, deoarece cheile au fost de fapt în altă parte (o memorie greşit recuperată). Au fost, probabil, alte ori, cînd v-ați gîndit că amintiți locaţia Dvs. De cheie, care undeva de aproape, dar când ați verificat locul, puteați fi sigur că Dvs. ați lasat cheile acestea nu acolo (o memorie continuu greşită). În cele din urmă, şi din fericire, uneori, ați crezut că amintiți locatia cheilor tot timpul, şi cînd ați verificat locaţia acestea au fost acolo aşa cum aţi amintit (o memorie continuu adevărată). Posibilităţile de memorie adevărată sau greşită, recuperată şi continuă, nu par atât de remarcabile atunci cînd vine vorba de memorie despre chei. Dar când vine vorba de memorie despre abuz, problemele pot obţine un confuz. O diferenţă mare între memorie despre locaţia cheilor şi abuz constă în aceea că putem aproape întotdeauna verifica memoria noastră împotriva realităţii atunci când vine vorba despre locaţia cheilor, dar dovezi pentru abuz sunt prealabile mult mai greu ca noi să fim de accord cu acestea. O altă diferenţă importantă este că de obicei, o pierdere şi o găsire de memorie despre locaţia cheilor nu inspiră dezacordla alte persoane, în timp ce o pierdere și o găsire de memorie despre abuzul constatat are o probabilitate mare de conflicte serios inspirate.

Este această pagină web echilibrată? Uneori, când oamenii scriu despre amintirile/memoriile recuperate, ei spun că propriul lor punctul de vedere este echilibrat. Adesea, fiecare autor sau cercetător crede că poziţia lui sau a ei este echilibrată şi că altele (diferite) sunt puncte de vedere extreme. (Ar fi destul de ciudat, dacă aţi auzit pe cineva spunând "Poziţia mea este una extremă şi dezechilibrată.")

Din acest motiv îmi place să spun "Echilibrul este în ochii privitorului." În acest caz, sunteţi privitorul. Scopul meu cu această pagina web este de a oferi câteva instrumente de gândire despre amintiri / memorii recuperate despre abuz şi să vă dau câteva indicii pentru a obţine mai multe informaţii. Cercetarea mea proprie nu este atât de mult despre amintiri recuperate în sine, ci mai degrabă este axată pe teoria traumei de trădare, care încearcă să explice aspecte de amintiri recuperate, împreună cu alte tipuri de a nu-cunoaştere. Dezbateri referitor la memoria recuperată şi memorie falsă de multe ori mi s-au părut o distragere enervantă de la concentrarea mea de cercetare principală. Cu toate acestea, am simţit uneori că eu trebuie să abordez problemele în scopul de a rezolva confuzia care ar putea altfel interferenţia cu abilitîțile cititorilor mei sau a membrilor publicului pentru a participa la concentrarea la scopul meu principal. Pentru mai multe informaţii despre aceste scopuri principale, teoria traume de trădare, sper că veţi vizita pagina mea web "Ce este trauma de trădare? Ce este teoria traumei de trădare?"

A fost atît de mult scris despre dezbateri referitoe la memorii recuperate că eu nu voi încerca să furnizez aici o listă de referinţe. Site-uri web sugerate mai sus au o listă cu multe referinţe bune pe acest subiect. De asemenea, în răspuns la această pagină unii colegi au sugerat referințe ce eu aduc la: http://dynamic.uoregon.edu/~jjf/suggestedrefs.html. Eu mm oferi aici doar un articol recomandat în ceeace priveşte dezbateri în sine: "Memory, Abuse, and Science: Questioning Claims about the False Memory Syndrome Epidemic–Award address for the American Psychological Association's Award for Distinguished Contributions to Public Service" - este un articol scris de Kenneth Papa, publicat în American Psychologist. Citare şi textul integral pot fi găsite la http://www.kspope.com/memory/memory.php.

Unele lucrări ce colegii mei şi eu am scris se concentrează pe problemele de amintiri / memorii recuperate şi etica în ştiinţă ce înconjoară subiectul despre care aici merge vorba (rezumate şi informaţii despre comenzi pot fi găsite la: http://dynamic.uoregon.edu/~jjf/traumapapers.html.) Cărțile mele (books) au, de asemenea, secţiuni pe această temă. (Şi un plus nou:. un comentariu despre acoperirea mass-media lui Bugs Bunny în Disneyland pe februarie 2003 – Bugs Bunny in Disneyland).

  • Freyd, Jennifer J., and David H. Gleaves (1996). "Remembering" Words Not Presented in Lists: Relevance to the Current Recovered/False Memory Controversy. Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, and Cognition 1996 Vol. 22 (3), 811-813.
  • Freyd, J.J. (1996). The science of memory: Apply with caution. Traumatic StressPoints, 10 (4), 1, 8. Gleaves, D. H. & Freyd, J.J. (1997) Questioning additional claims about the "false memory syndrome" epidemic. [commentary] American Psychologist, 52 993-994.
  • DePrince, A.P. and Freyd, J.J. (1997) So What is the Dispute About? The Judges' Journal: A Quarterly of the Judicial Division of the American Bar Association. 36(3), 70-72.
  • Freyd, J. J. (1998) Science in the Memory Debate. Ethics & Behavior, 8 (2), 101-113.
  • DePrince, A.P. & Freyd, J.J. (1999) Review of Truth in Memory (Lynn & McConkey, Eds.) American Journal of Clinical Hypnosis, 41, 281-283.
  • Freyd, J. J. & Quina, K. (2000) Feminist ethics in the practice of science: The contested memory controversy as an example. In M. Brabeck (Ed) Practicing Feminist Ethics in Psychology (pp. 101-124). Washington, D.C.: American Psychological Association.
  • Stoler, L., Quina, K., DePrince, A.P &. Freyd, J. J. (2001). Recovered memories. In J. Worrell (Ed.) Encyclopedia of Women and Gender, Volume Two. (pp 905-917) San Diego, California and London: Academic Press.
  • Sivers, H., Schooler, J. , Freyd, J. J. (2002) Recovered memories. In V.S. Ramachandran (Ed.) Encyclopedia of the Human Brain, Volume 4. (pp 169-184). San Diego, California and London: Academic Press.
  • DePrince, A.P., Allard, C.B., Oh, H., & Freyd, J.J. (2004). What's in a name for memory errors? Implications and ethical issues arising from the use of the label "false memory" for errors in memory for details. Ethics & Behavior, 14, 201-233.
  • Freyd, J.J., Putnam, F.W., Lyon, T.D., Becker-Blease, K. A., Cheit, R.E., Siegel, N.B., & Pezdek, K. (2005). The problem of child sex abuse [Response to Letters ]. Science, 309, 1183-1185.
  • Middleton, W. Cromer, L. & Freyd, J.J. (2005). Remembering the past: Anticipating a future. Australasian Psychiatry, 13(3), 223-233.
  • Cromer, L.D. & Freyd, J.J. (2007) What influences believing abuse reports? The roles of depicted memory persistence, participant gender, trauma history, and sexism. Psychology of Women's Quarterly, 3, 13-22.
  • Pezdek, K. & Freyd, J.J. (2008). False memory. In C.M. Renzetti & J.L. Edleson (Eds.), Encyclopedia of Interpersonal Violence (Vol 1, pp. 236-237), Thousand Oaks, CA: Sage Publications.

Două încurcături conceptual comune despre memoria recuperată

1. Fenomene derutante, mecanisme şi motivaţia

Pentru a defini mai exact ceea ce ştim şi nu ştim, trebuie să rezolvăm mai multe aspecte implicate şi să punem întrebări ştiinţific maleabile, rămânând în acelaşi timp plini de compasiune şi conştienți de mize mari implicate în aceste probleme. În primul rând, noi trebuie să distingem fenomene (ce), motivaţii (de ce), şi mecanisme (cum). Fenomene sunt evident un eveniment semnificativ (sau serie de evenimente) de uitare și amintire mai târziu.Dar de ce acestea apar într-o chestiune despre motivaţie, şi cum acestea apar într-o chestiune despre mecanisme. O problemă asemănătoare este și în limbajul folosit. Când o frază ca de exemplu "amintirile represte" este utilizată, ce oamenii înseamnă cu aceasta – fenomena, motivaţiile sau mecanismele presupuse? De multe ori nu este clar, şi, uneori, fenomene de amintiri recuperate sunt discreditate, deoarece un mecanism special de "represiune" nu este susţinut de un studiu de cercetare special. Aceste aspecte sunt abordate în detaliu în lucrarea:

Freyd, JJ (1996). trauma Trădarea: logica de uitare abuz copilărie . Cambridge, MA: Harvard University Press.

2. Unirea preciziei amintirii cu persistenţa ei

precizia amintirii/memoriei este gradul în care o memorie este istoric adevărată. Persistenţa memoriei este gradul în care o memorie a rămas disponibilă de-a lungul timpului. Acestea sunt aspecte conceptual independente sau distincte, dar acestea au fost deseori foarte amestecate în dezbateri despre amintirile/memoriile recuperate. Imaginea de mai jos este destinată să ilustreze într-un mod schematic distincţia conceptuală între aceste două dimensiuni de memorie.

Cele două dimensiuni sunt conceptual distincte şi nu neapărat corelează – cu toate acestea ele au fost adesea unite într-o singură dimensiune. O întrebare empirică este ceea ce priveşte relaţia dintre precizia de memorie şi persistenţa de memorie. Sunt oare amintiri indisponibile atunci când am amintit mult mai probabil ca acestea să fie adevărate sau sunt confundate decât amintiri permanent disponibile? Autorii au făcut ambele afirmaţii (de aceea că amintirile recuperate sunt mai susceptibil de a fi adevărate și că amintirile recuperate sunt mai susceptibil de a fi confundate). Cu toate acestea, cercetarea nu suportă în mod clar nici o cerere. De exemplu, Dalenburg (1996) a constatat că amintirile de abuz sexual s-au dovedit a fi mai susceptibili de a fi corecte decît amintiri continuu recuperate. Williams (1995) a investigat amintiri de 129 adulţi a căror abuz în timpul copilăriei au fost documentat de către medic personal calificat. Ea a constatat că, ”în general, femeile cu amintiri recuperate nu a avut mai mult neconcordanţe în conturile lor, spre deosebire de femeile care mereu au amintit"(Williams, 1995, p. 660). Această problemă este abordată în detaliu în lucrarea:

Dalenberg, C. J. (1996). Accuracy, timing and circumstances of disclosure in therapy of recovered and continuous memories of abuse. Journal of Psychiatry & Law, 24, 229-75.

Freyd, J. J. (1998) Science in the Memory Debate. Ethics & Behavior, 8, 101-113.

Williams, L. M. (1995). Recovered memories of abuse in women with documented child sexual victimization histories. Journal of Traumatic Stress, 8, 649-673.

precizie de memorie şi persistenţa memorie sunt însuți fiecare dimensiunile complicate şi provocatoare de memorie, cu o lungă istorie de cercetare în psihologie. Amintiri variază în grade de acurateţe şi persistenţa a ei; rar acestea sunt absolute (cum ar fi un adevărat perfect, greşeală complet, memoria perfect disponibilă sau complet indisponibilă). Precizie de memorie este mai mult complicată de faptul că adevărul istoric – ceea ce sa întâmplat cu adevărat – are, de obicei, elementele de interpretare specifice (de multe ori oamenii nu sunt de acord cu privire la interpretarea evenimentelor curente, și nu țin minte evenimente istorice), şi că o memorie ar putea fi extrem de precisă într-o singur în viziune şi destul de incorectă într-o altă. Persistenţa de memorie este complicată din cauză posibilității oamenilor de a supune unor erori introspecțiile lor proprii cu privire la disponibilitatea memoriei (de exemplu: se pot uita ceea ce, de fapt, a fost amintit în prealabil, sau se poate supraestima disponibilitatea de memorie în retrospectivă). Persistenţa de memorie este, de asemenea, complicată de faptul că memoria în sine este o funcţie de mai multe sub-sisteme separate, astfel încât, de exemplu, putem să nu amintim că am constientizat un eveniment, sar să arătăm prin comportamentul nostru că am învăţat din această situaţie deosebită caeva pentru sine. Vă rugăm să priviți lucrarea Sivers, Schooler, and Freyd (2002) și Freyd (1996) pentru mai multe informații despre psihologia cognitivă de memorie.

Memorie recuperată în Rusia

Este aore memoria recuperată observată în ţări fără expunere în mass-media și constientizare de idei, cum ar fi de disocierea şi recuperarea de memorie? Palesh şi Dalenberg (2006; Dalenberg & Palesh, 2004) au investigat memoriile recuperate şi disociațiile într-un pe exemplul studenţilor din Rusia. Informaţii disponibile public privind abuzul copiilor, disociere, sau amneisia disociativă nu este uşor disponibilă în Rusia. Expunerea studenților din Rusia cu informaţii publicate despre abuz copii, disociere şi memorii recuperate este foarte limitată în comparaţie cu expunerea studenţilor americani. Cu toate acestea Palesh şi ratele Dalenberg raportul de disociere şi tulburări de memorie pentru studenti traumatizați în exemple din Rusia sunt mai mari decât în ​​cele cu student de colegiu din SUA. Aceste constatări "susţin argumentul că disocierea nu este un fenomen al culturii specifice, creat de americani zeloşi / terapeuţi britanici sau un abuz media obsedat, ci poate fi un eveniment universal." (Palesh, 2002, p 2.)

Dalenberg, C. J., & Palesh, O. G. (2004). Relationship between child abuse history, trauma, and dissociation in Russian college students. Child Abuse & Neglect, 28, 461-474.

Palesh, O. G. and C. J. Dalenberg (2006). Recovered memory and amnesia in Russian college students. College students: mental health and coping strategies. Pages 153-165. In M. V. Landow (Ed), College students: mental health and coping strategies. Nova Science Publishers.

Palesh, O.G. (2002) The study of dissociation in Russia: Considerations for the international researcher. ISSD News. 20(6), 2-3.

Un cuvânt de precauţie: cazuri individuale merită atenţie individuală

Uneori este tentant de aplicat rezultatele cercetărilor la situaţiile individuale. Există într-adevăr, moduri prin care putem folosi rezultatele de cercetare pentru a înţelege mai bine experienţele noastre şi situaţii confuze. Cu toate acestea, este important să înțelegem că rezultatele cercetării, de obicei, cel mai bine dezvăluie tendinţele generale şi probabilităţi şi nu se pot aplica şi la o anumită situaţie. Pentru exemplu, cercetare asupra cancerului pulmonar a deschis că fumatul mărește riscul înbolnăvirii. Acest lucru poate fi un fapt important pentru luare în considerare atunci când se decide dacă e rost de fumat, sau, în investigarea unui caz de cancer pulmonar. Cu toate acestea nu am vrea să spunem că cineva care fumează în mod necesar va avea cancer pulmonar, nici măcar că cineva care fumeaza și are cancer pulmonar în mod necesar, nu aș fi avut acesta, fără fumat. Deşi relaţia dintre fumat si cancerul pulmonar este puternică, aceasta nu este absolut. În mod similar, în cazul amintirii / memoriei recuperate am putea să măsurăm și să primim o mulţime de informații şi înţelegere din cercetări, dar indiferent de cât de mult am învăţa de la această cercetare, "cazuri individuale de amintiri în litigiu v-or continua să merita control individual a ideilor mari" ( Freyd, 1994, p 324).

Freyd, J.J. (1994). Betrayal-trauma: Traumatic amnesia as an adaptive response to childhood abuse. Ethics & Behavior, 4, 307-329.

Cîteva FAQ-uri

De ce oamenii uită şi de ce țin aminte? Cum oamenii uită şi amintesc?

Cum şi de ce ar vrea cineva uita ceva atat de aparent semnificativă, astfel cum molestare copilărie şi apoi amintesc că decenii mai târziu? Articole de enciclopedie citată la începutul acestui articol revizuire motivaţii diferite şi pentru mecanisme de amintiri recuperate de abuz. încercarea autorului de a răspunde la aceste întrebări inspirat Tradarea teorie Trauma. Pentru mai multe despre aceasta vă rugăm să consultaţi pagina mea de web: "Ce este o trădare Trauma Ce este Trădarea Trauma Teoria?."

Sunt cereri pentru tăcere un factor pentru neamintire?

Cererile explicite şi implicite pentru tăcere (priviți Veldhuis & Freyd, 1999, citată la What is DARVO?) pot duce la un eşec total, chiar pentru discutarea experienţei. Experienţe care nu au fost niciodată partajate cu oricine altcineva ar putea avea o structură diferită internă diferind astfel de experienţe comune (priviți articolul What is Shareability?).

Cum interacționează gender / gen şi memorie recuperată?

Genul a fost o problemă importantă în dezbateri despre memorie recuperat de-a lungul cercetărilor. Două surse de informaţii despre sex şi memorie recuperată pe care aș recomanda sunt următoarele:

Rivera, M. (Ed.) (1999), Fragment by Fragment: Feminist Perspectives on Memory and Child Sexual Abuse. Charlottetown, PEI Canada: Gynergy Books.

Stoler, L., Quina, K., DePrince, A.P &. Freyd, J. J. (2001) Recovered memories. In J. Worrell (Ed.) Encyclopedia of Women and Gender, Volume Two. (pp 905-917) San Diego, California and London: Academic Press.

Se pare că experienţa bărbaţilor are mai puține trauma de non-trădare decît la femei. (Goldberg şi 2006 Freyd,). Femeile par să aibă mai multe amintiri recuperate de abuz, deoarece acestea pot avea mai multe experienţe cu felul de evenimente care duc la uitarea. (DePrince & Freyd, 2002)

DePrince, A.P. & Freyd, J.J. (2002). The intersection of gender and betrayal in trauma. In R. Kimerling, P.C. Oumette, & J. Wolfe (Eds.) Gender and PTSD. (pp 98-113). New York: Guilford Press.

Goldberg, LR. & Freyd, J.J. (2006). Self-reports of potentially traumatic experiences in an adult community sample: Gender differences and test-retest stabilities of the items in a Brief Betrayal-Trauma Survey. Journal of Trauma & Dissociation, 7(3), 39-63.

Cum să mă refer la această pagină?

Freyd, J.J. (2010). What about Recovered Memories?

Cum eu pot să fac comandă la articolele menţionate pe această pagină?

  • What is a Betrayal Trauma? What is Betrayal Trauma Theory? Ce este o traumă de trădare? Ce este teoria traumei de trădare?
  • What is Shareability? (Ce aste abilitatea de a se împărți?)
  • What is DARVO? (Ce este DARVO?)

Ce trebuie să fac dacă am nevoie de suport pentru mine sau o dersoană care îmi este dragă?

Eu nu sunt un terapeut si eu nu sunt în măsură ca să răspundă la majoritatea de e-mail-uri ce primesc, așa că scriind mie să știți – aceasta poate să nu ajute. Îmi pare rău de acest fapt. Eu vă recomand să vizitați pagina lui David Baldwin de informații despre trauma – Trauma Information Pages, şi selectaţi acolo secţiunea "Supportive Information". Site-urile web enumerate anterior pe această pagină sunt, de asemenea, pline de link-uri utile care vă pot ajuta să găsiţi suport pe care îl cautati. Există, de asemenea, resurse foarte utile si link-uri oferite la site-urile de Stop It Now, Sidran Institute și The Leadership Council on Child Abuse & Interpersonal Violence.