AzoftSpotlight

Linear Algebra and Applications Textbook [Romanian]

By admin on March 9, 2011
Comments Off

Original Publication

Algebră liniară şi manualele de aplicaţii

Linear Algebra Logo

Bine ați venit din nou. În scopul de a permite viitorilor utilizatori de a examina textul meu mai uşor şi convenabil, în trecut, am încărcat o copie a acestuia pe web pentru examinarea Dvs. În ultimii ani am primit multe comentarii şi note apreciative utile pentru care am făcut acest lucru. Aş dori să mulţumesc tuturor celor dintre voi care mi-au trimis aceste note şi comentarii. Voi m-ați ajutat să îmbunătăţesc textul în mod substanţial. Eu acum am un contract cu ediția Springer-Verlag, iar cartea a fost publicată în seria Undergraduate Texts in Mathematics într-o copertă groasă, și mai recent, într-o ediţie cu copertă moale. Prin urmare, am scos o copie on-line. Eu vă las cuprinsul mai jos pentru scopuri informative, împreună cu foi de erată pentru fiecare versiune a manualului. Câteva observaţii: 

De ce anume acest text? Eu sunt fidel unui amestec echilibrat de teorie, aplicare şi calcul. Matematicienii au început să vadă disciplina lor mai mult ca o ştiinţă experimentală cu programe de calculator în rol de "laborator" pentru experimentare matematică. Eu cred că predarea algebrei liniare ar trebui să includă această nouă perspectivă. Propria mea experienţă variază de la matematician simplu (cercetarea mea a fost axată pe grupuri şi teoria inelului) pînă la analist  numeric (specialitatea mea curentă). Am vazut algebra liniară din mai multe puncte de vedere şi cred că toate au ceva de oferit. Experienţa mea de calcul  admite utilizarea tehnologiei în cursul de învățămînt - o potrivire naturală pentru algebra liniară - şi exerciţii de calculator şi proiecte de grup, de asemenea, se potrivesc foarte bine în contextul algebrei liniare. Experiența mea matematică a colorat alegerea mea şi a accentat aplicaţiile şi teme. În acelaşi timp, am un principiu tradiţionalist care se aşteaptă de la text ca să fie riguros, corect şi complet. După toate, algebra liniară, de asemenea, serveşte ca un curs care e o punte de legătură între matematică de nivel inferior şi superior. 

Dacă aveţi sugestii sau comentarii, scrieți-mi. Voi aprecia orice feedback.

Resurse

Un manual complet de soluţii pentru toate exerciţiile şi problemele din text este disponibil la profesorii care au adoptat textul. Profesorii care ar dori o copie a acestui manual ar trebui să contactateze Mark Spencer prin e-mail la Mark.Spencer@springer.com. 

Pentru a beneficiul instructorilor şi studenţilor folosind textul meu, eu am descărcat o serie de fişiere  pe site-ul meu, care se referă în mod specific la text în directoarele proprii. De asemenea, am completat cheile-soluţii de la examene şi proiecte care se găsesc în directoarele de mai jos. Voi trimite e-mail la acei profesori care utilizează textul meu la cerere. Materialele textului vin în trei moduri: pdf format pentru examinare atentă, lyx și tex pentru modificarea şi utilizarea de către profesori. 

  • Broșure Maple. Broșure tutoriale în Maple, dintre care unele sunt baza pentru proiecte de algebra liniară.
  • Broșure Mathematic. Broșure tutoriale de mathematică, dintre care unele sunt baza pentru proiecte de algebra liniară (în versiunea veche Mathematica.ma şi Formate noi nb. Le voi actualiza la  dată viitoare, deoarece nu am folosit Mathematica un timp).
  • Matlab Fișiere. Programul pentru Matlab şi un program asemănător cu Matlab, numit Octave pe care am găsit foarte util pentru algebra liniară.
  • Exemple de  documentele. Aici sunt programele şcolare de program şi declaraţii de clasă pe care le-am folosit cu textul meu. Formate sunt html, tex şi lyx.
  • Exemple de examene și proiecte. Aici sunt exemple de examene  pe care le-am folosit împreuna cu textul meu, acolo sunt fişiere de latex şi lyx, aşa ca profesorii să poată manipula cu ele pentru a le potrivi cu nevoile lor proprii.

Foi cu erate

Este frustrant a depana un text pe care ați scris. Am descoperit de multe ori am citit ceea ce am gîndit că ar trebui să fie pe pagina, mai degrabă decât ceea ce de fapt era pe pagina. Vreau să mulţumesc pe studenţii mei şi mulţi colegi care au urmarit multe din erate din text. Am aflat, de asemenea, că ajutorul editorial se poate transforma foarte mult într-un mod neaşteptat. Exprim o recunoştinţă specială lui Dr. David Taylor şi Dr. Desaix Mats, care au citit atent textul în întregime din proprie iniţiativă, şi au găsit un numar mare de erori. Cumva, cred ca lupta nu e sfîrșită, aşa că, dacă găsiţi orice fel de erori care nu sunt enumerate mai jos, vă rugăm să mș raportaţi.

Erate pentru tirajul cu copertă moale se aplică, de asemenea, și la tirajul cu copertă groasă, care a ieşit cu şase luni mai devreme decât primul. În schimb, eratele din tipărirea cu copertă groasă a fost excizată în tepărirea moale. În timp ce s-a scris manualul de soluţii pentru instructori, am verificat din nou toate soluţiile la exerciţii în partea din spate a textului şi am găsit mai multe erori, care sunt înregistrate mai jos în lista eratelor versiunii cu copertă moale.

  • Lista eratelor pentru text din veriunea cu coperta moale
  • Lista suplimentară de erate pentru text din versiunea cu coperta groasă

Aici este tabelul conţinutului textului:

Applied Linear Algebra and Matrix Analysis
de
Thomas S. Shores
Copyright © 2007 Springer Science + Business Media, LLC

Prefaţă

Capitolul 1. SISTEME DE ECUAȚII LINIARE

1. Unele exemple

2. Notaţii şi o revizuire a numerelor

3. Eliminarea Gaussiană: idei de bază

4. Eliminarea Gaussiană: procedură generală

5. * Note şi proiecte de calcul

Capitolul 2. ALGEBRA MATRICELOR

1. Adunările de matrice şi înmulţirile scalare

2. Înmulţirea matricelor

3. Aplicații de matrice aritmetic

4. Matrici speciale şi transpuneri

5. Matrice inverse

6. Proprietăţi de bază a factorilor determinanţi

7. * Note şi proiecte de calcul

Capitolul 3. VECTORI SPAȚIALI

1. Definiţii şi concepte de bază

2. Subspaţii

3. Combinaţii liniare

4. Subspaţii asociate cu matrice şi operatorii

5. Dimensiunea şi bazele

6. Sisteme liniare revezuite

7. * Note şi proiecte de calcul

Capitolul 4. ASPECTE GEOMETRICE DE SPAȚII STANDARTE

1. Norme standarte şi produs intern

2. Aplicații de norme şi produs intern

3. Ortogonale şi matricile unitare

4. * Schimbarea de bază şi operatori liniari

5. * Note computaţională şi Proiecte

Capitolul 5. PROBLEMA VALORILOR PROPRII

1. Definiţii şi proprietăţi de bază

2. Similitudine şi diagonalizare

3. Cererile de sisteme discrete

4. Diagonalizarea ortogonalei

5. * Forma lui Schur şi aplicaţii

6. * Descompunerea valorii singulare

7. * Note şi proiecte de calcul

Capitolul 6. ASPECTE GEOMETRICE de SPAȚII ABSTRACTE

1. Spaţii normate

2. Spaţii cu produs scalar

3. Gram-Schmidt Algorithm

4. Sisteme liniare Revisited

5. * Operator Normelor

6. * Note şi proiecte de calcul

Tabelul simbolurilor

Răspunsuri la exercitii selectate

Referințe

Index

Decision Support Systems [Romanian]

By admin on March 9, 2011
Comments Off

Origina publication

Sistemele suportului de decizii

Autori:

Marek J. Druzdzel şi Roger Flynn,
Laboratorul sistemelor de decizii a
Şcolii de Ştiinţe Informaţionale și
Sisteme de Programe Inteligente de la
Universitatea din Pittsburgh
e-mail: marek@sis.pitt.edu , flynn@sis.pitt.edu

Acesta este un articol enciclopedic ce oferă o analiză din domeniul sistemelor de suport a deciziilor. Ceea ce urmează este introducerea în articol. Dacă acesta o să captureze interesul Dvs., vă rugăm să vă adresați la versiunea completă (link-uri la versiunile electronice sunt disponibile mai jos).

Introducere:

Luarea deciziilor privind sistemele complexe (de exemplu, gestionarea operaţiunilor organizatorice, procese industriale, sau de portofolii investiţionale; ordonarea şi controlul a unităţilor militare; controlul al centralelor nucleare) adesea depășesc capacităţile noastre cognitive. Chiar dacă interacţiuni individuale dintre variabilele dintr-un sistem pot fi bine înţelese, prezicerea modului în care sistemul va reacţiona la o manipulare externă, cum ar fi o decizie politică este deseori dificil. Ce va fi, de exemplu, cu efectul introducerii al treilea schimb pe o fabrică? S-ar putea aştepta că acest lucru va mări producţia uzinei pe aproximativ 50%. Factori cum ar fi salariile suplimentare, uzura maşinilor, pauze între lucru, utilizarea de materii prime, logistica aprovizionării şi cereri viitoare, de asemenea, trebuie să fi luate în vedere. Cu toate acestea, acestea vor avea impact pe toate rezultatele financiare totale a acestei decizii. Multe variabile sunt implicate în interdependenţe complexe şi adesea subtile, şi prezicerea al rezultatului total poate fi descurajator.

Există o sumă substanţială de dovezi empirice că judecata umană intuitivă şi capacitatea de luare a deciziilor pot fi departe de modul cel optim, şi pot deterioriza şi mai mult cu complexitate şi stres. În multe situaţii, calitatea deciziilor este importantă. Prin urmare, susținerea deficienţelor de judecată umană şi de luare a deciziilor a fost un obiectiv major a ştiinţei a lungul istoriei.Discipline, cum ar fi statistica, economie şi cercetarea operaţiunilor au dezvoltat metode diferite pentru a face alegeri raţionale. Mai recent, aceste metode, de multe ori dezvoltate prin diferite tehnici provenite din informatică, psihologie cognitivă şi inteligenţă artificială, au fost puse în aplicare în formă de programe pentru calculator, fie ca instrumente desinestătătoare sau ca medii de calcul integrate pentru luarea deciziilor complexe. Astfel de medii sunt numite de multe ori cu numele comun de sisteme a suportului deciziilor (eng. decision support systems – DSS). Conceptul de DSS este extrem de larg, şi definiţiile sale variază, în dependență de punctul de vedere al autorului. Pentru a evita excluderea de oricare dintre tipurile existente de DSS, le-am definit aproximativ ca sisteme interactive bazate pe calculator care ajută utilizatorii în activităţile de hotărâre şi alegere. Un alt nume folosit uneori ca sinonim pentru DSS este sistemele bazate pe cunoaştere, care se referă la încercarea lor de a formaliza cunoştinţele într-un domeniu, astfel încât aceasta să poate fi invocată de raţionament mecanizat.

Sisteme de suport a deciziilor au câştigat o popularitate mare în diferite domenii, inclusiv busines, inginerie, de către militari şi în medicină. Acestea sunt deosebit de valoroase în situaţiile în care cantitatea de informaţii disponibile este imens pentru intuiția unui producator de decizii umane libere, şi în care precizia şi optimalitatea sunt importante. Sisteme de suport a deciziilor pot ajuta în deficienţele cognitive umane prin integrarea diverselor surse de informare, oferind acces informațional la cunoştinţele relevante, precum şi suportul procesului de structurare a deciziilor. Ele pot sprijini, de asemenea alegerea între alternative binedefinite şi se bazează pe abordări formale, cum ar fi metodele de economie de inginerie, operaţiunile de cercetare, statistica şi teoria deciziei. Ele pot folosi, de asemenea, metode de inteligență artificiala pentru a aborda problemele euristice care sunt greu de rezolvat prin tehnici formale. Aplicarea corectă a instrumentelor de decizie mărește productivitatea, eficienţa şi eficacitatea, şi oferă multor afaceri un avantaj comparativ cu concurenţii lor, permiţându-le să facă alegeri optime pentru procesele tehnologice şi parametrii lor, planificare operaţiunilor de afaceri, logistică sau investiţii.

Deşi este dificil de a supraestima importanţa diverselor instrumente bazate pe tehnologii de computer, care sunt relevante pentru luarea deciziilor (de exemplu, baze de date, software de planificare, tăblițe de calcul), acest articol se concentrează în principal pe DSS, partea care suportă în mod direct problemele de modelare a deciziei şi identifică cele mai bune alternative. Vom discuta pe scurt caracteristicile problemelor de decizie şi modul în care luarea deciziilor poate fi susținut de programele de calculator. Vom atinge apoi diferitele componente ale DSS şi rolul pe care el joacă în susţinerea deciziei. Va prezentam, de asemenea, o clasă emergentă a sistemelor normative (de exemplu, bazate pe principii solide teoretice), şi în special decizii analitice de DSS. În cele din urmă, v-om revede chestiuni legate de interfeţele utilizator pentru DSS şi v-om sublinia importanţa interfeţelor utilizatorului la calitatea finală a deciziilor ajutate de programe de calculator.


Lucrarea completă este disponibilă în PostScript  comprimat (220 KB) și fișier PDF (149KB).

Watching Flies Fly: Kappatau Space Curves [Romanian]

By admin on February 28, 2011
Comments Off

Original publication

Cum muştele zboară: curbele spațiale kappatau

de Rudy Rucker
Departamentul de Matematică şi Informatică,
Universitatea de Stat din San Jose, San Jose CA 95192
rucker@mathcs.sjsu.edu

Copyright (C) Rudy Rucker 1999

Este interesant sa ma uit la muştele care zboară împrejur. Acestea lasă din urmă curbe în spaţiu, care sunt minunate și tridimensionale. Păsările tot zboară de-a lungul curbelor de spaţiu, dar coborîrea lor nu este tot așa de îndoită şi răsucită ca traectoriile muștelor.

Există oare un limbaj matematic pentru a vorbi despre formele de curbe în spaţiu? Sigur că există. Matematica este o ştiinţa de formă, şi matematicienii studiază întotdeauna natura pentru noi forme pentru a vorbi despre dînsele.

Din punct de vedere istoric, curbe spațiale au fost discutate de către matematicianul Alexis-Claude Clairaut într-o lucrare intitulată "Recherche sur les Courbes a Double Courbure", publicată în anul 1731 când Clairaut era în vîrsta de optsprezece ani [1]. Se spune că Clairaut că a fost un bărbat atrăgător, și el a fost o figură populară în societatea secolului al XVIII-lea în Paris.

Vorbind de "curbură dublă," Clairaut a însemnat că o cale prin spaţiu tridimensional poate să se întoarcă în două moduri independente. El s-a gîndit la o curbă în ceea ce priveşte previziunile sale pe umbra, spunînd despre podea şi perete. În discutarea îndoirii planare, curbe "umbrite", Clairaut a analizat în lucrarea recentă cu incomparabilul Isaac Newton.

Curbură matematică lui Newton măsurează tendinta curbei de se a îndoi aparte și de a fi o linie dreaptă. Cu cît mai mult curbele se îndoaie, cu atât mai mare este valoarea absolută a curburii sale. Din punctul de vedere al unui punct în mişcare de-a lungul curbei, curbura este pozitivă atunci când curba se îndoiește la stânga, şi negativă în cazul în care curba se îndoiește la dreapta. Dimensiunea de curbură este determinată de principiul cînd un cerc de rază R ar trebui să aibă curbură 1 / R. Cu cît mai mica e raza, cu atât mai mare e curbura. Figura 1 prezintă câteva exemple de arcuri circulare.

Figura 1: Curbura de-a lungul arcurilor circulare în plan

Noi adesea reprezintăm o curbă în plan într-o ecuaţie care implică coordonatele x şi y. Majoritatea studenţilor ce calculă, aduc aminte de o întâlnire scurtă și urâtă cu formula lui Newton pentru curbura unei curbe; formula folosește puterile fracţionale, precum şi derivaţii prime si secondare lui y cu privire la x. Din fericire, nu există nici o necesitate pentru noi să rostogolim acest idol crud și vechi. În loc de aceasta noi mai bine să ne gîndim la curbură ca la o noţiune primitivă şi să exprimăm curba într-un mod mai natural.

Ideea este ca in loc sa vorbim despre poziţiile relative la o axă arbitrară x şi axa y, ne gândim la curbă ca fiind un număr de curbe îndoite de sinestătător. Curba este marcată în unităţi de "lungimea arcului", în cazul în care lungimea arcului este distanţa măsurată de-a lungul curbei, la fel ca în cazul în care curba fost o bucată de frânghie pe care putem întinde pînă la un conducător.

În acest context, modul cel mai natural pentru a descrie o curbă simplă este o ecuaţie care dă curbura directă ca funcţie de lungimea arcului, o ecuaţie de forma kappa = f(s), în cazul în care s este lungimea arcului şi kappa este simbol commun folosit pentru curbură.Figura 2 prezinta doua curbe simple și celebre care au expresii simple pentru curbură ca o funcţie de lungimea arcului. Curba catenară este forma asumată de către un lanţ (sau cablu) și suspendat din două puncte, în timp ce spirala logaritmică este o formă foarte popular printre prietenii noştri moluşte.

Figura 2: Catenară şi spirala logaritmica exprimate de ecuaţii naturale, cu curbura kappa o funcţie de lungimea arcului s.

Reţineţi că pentru spirala, centrul este locul unde s atinge -1; daca sarim peste punctul central anormal şi ne ducem în jos mai mari valori negative ale lui, se va produce o imagine în oglindă a spiralei.

Ar fi minunat să ne gândim, de asemenea, despre curbele spaţiale într-un mod natural, coordinate liber — cu siguranţă acest lucru este modul în care musca ce zboară împrejurul unei cameră goale trebuie să se gândească. Cercetările matematice profunde au fost grel, şi a trcut o sută douăzeci de ani după Clairaut înainte de deschiderea modului corect a reprezentării curbei spaţiale de ecuaţii natural în sine, care a fost descoperit în cele din urmă de matematicieni francezi Joseph Alfred Serret şi Frederic-Jean Frenet.

Ideea este că, la fiecare punct de o curbă spaţială se poate defini două cantităţi numerice numite curbură şi torsiune. Curbura unei curbe spaţiale este esenţial aceeași ca și curbura unei curbe simple: ea măsoară cât de rapid curba se îndoaie într-o parte. Torsiune măsoară tendința curbei de a se răsuci dintr-un plan. Dar ce anume se înţelege prin "curba ce se îndoaie într-o parte" şi "de a se răsuci dintr-un plan"? Care plan?

Ideea este că, la fiecare punct P al unei curbe spaţiale puteţi defini trei vectori reciproci perpendicular unite în lungime: tangenta T, normala N, și binormala B. T arată direcţia în care se mişcă curba, N se află de-a lungul direcţie în care curba se îndoiește, şi B este un vector perpendicular referitor la T şi N. (În ceea ce priveşte produsul vectorului crucial, T încrucișează B și N, N care încucișează B este T, iar B care încrucișează T este N). Pentru curbe spațiale lucrăm în mod normal numai cu valori de curbură pozitive, şi au punctul N în direcţia în care curba este de fapt îndoită. (În anumite curbe analitice la care ne vom uita mai târziu, noi relaxăm această condiţie şi admitem curbură negativă ale curbelor spaţiale).

Luate împreună, T, N şi B fac parte din așa numită "mişcarea trihedronului în curbă spaţială". În figura 3 vom arăta o parte dintr-o curbă spaţială (de fapt, un helix) cu mai multe instanţe de trihedron în mişcare. Deci, de aceea că este mai uşor de vedea tridimensionalitatea imaginii, tragem curba ca o panglică parcă o scară răsucită. Curba merge pe margina de-a lungul scării, iar treptele scării corespund direcţiilor normalelor succesive la curbă.

Figura 3: trihedron în mişcare a curbei spaţiale: T tangenta, N normala, A şi B binormala.

Pentru a înţelege exact cum este definită normala, ajută să ne gândim la noţiunea de "atingere" (sărutare) a planului. La fiecare punct al unei curbe spaţiale există cîteva planuri care se potriveste cel mai bine curbei la punctual dat. Tangenta vectororului T se află în acest plan, iar direcţia perpendiculară spre T în acest plan deţine normala N. binormal este un vector perpendicular pe planul ce se atinge.

Cu ideea de trihedron în mișcare, putem numi acum măsurile ratei de curbură la care se transformă tangenta, precum şi măsurile ratei de torsiune la care se transformă binormala.

Reţineţi că T, N şi B sunt întotdeauna selectate astfel încât să formeze un sistem de coordonate pentru mina dreaptă. Acest lucru înseamnă că, dacă ţineţi degetul mare, degetul arătător şi degetul mijlociu de la mâna dreaptă, aceste direcţii corespund tangentei, normale și binormale.

Figura 4: Mîna dreapta ca un trihedron.

Aşa cum cercul este curba simplă caracterizată ca având curbura constanta, spirala este curba spaţială caracterizată ca având curbura constantă şi torsiune constantă. Figura 5 arată modul în care semnele de curbură şi torsiune afectează formele de curbe simple şi spaţiale.

Figura 5: Cum semnele de curbură şi torsiune afectează mişcarea unei curbe.

Acum să ne uităm la unele formule spaţiale similare formulelor simple care expun curbura unui cerc de rază R unde 1 / R. Închipuiți o spirală care se rotește în jurul unui cilindru — ca o viţă de vie crescută pe un băț. Fie R raza cilindrului, şi H reprezintă înălţime învîrtirii: distanţa verticală are nevoie de spirală pentru a face o învîrtire completă (şi pentru a face formula mai frumoasă, noi măsurăm înălţimea în unităţi 2*pi la fel de mare ca unităţi de măsură a R)

Dimensiunile de curbură şi torsiune pe o spirală cu rază R şi înălţime a învîrtirii H sunt date în două ecuaţii frumușele. Scriem "tau" pentru torsiune şi, ca şi mai înainte, "kappa" pentru curbură:

kappa = R / (R^2 + H^2), și
tau = H / (R^2 + H^2).

Este un exerciţiu interesant în algebra pentru a încerca de transformat aceste două ecuaţii în jur şi de a afla R şi H cu ajutorul lui kappa și tau. (Sugestie: Incepe prin calcul kappa ^2 + tau^2. Când aţi terminat, ecuaţiile noi a Dvs. v-or aminti foarte mult ca ecuaţiile originale).

Unele lucruri sunt iniţiale se observă dacă H este mult mai mic decât R, Dvs. veţi obţine o curbură aproximativ egală cu 1 / R, la fel ca pentru un cerc, si tau foarte aproape de 0.Dacă, pe de altă parte, R este foarte aproape de zero, atunci torsiunea este aproximativ de 1 / H, în timp ce curbura este aproape de 0. Un zbor care face un butoi de învartește în timp ce se deplasează aproape printr-o distanţă dreaptă de H are o torsiune de 1 / H. Cu atat mai repede ea se poate rula, cu atât mai mare este torsiunea ei.

Un fapt mai puţin evident este că, dacă ne uităm în jos pe un plan care arată toate combinaţiile posibile pozitive R şi H, liniile de curbură constantă se află pe semi-cercuri orizontale, în timp ce punctele reprezentă torsiune constante pe semi-cercuri verticale. Combinaţii de curbură şi torsiune obținute de la lățire stau de-a lungul unui sfert de cerc centrat pe origine. Se pare, că cele două familii de semi-cercuri sunt reciproc perpendiculare.

Figura 6: Linii de curbură constantă şi torsiune pentru combinatii de R şi H.

Să presupunem că avem o spirală ca un izvor de oţel. Ce se întâmplă cu curbură şi torsiune cînd întinde o întorsătură unică de ea fără detorsiunii? Să presupunem că raza iniţială a spiralei este A. Având în vedere faptul fizic că durata învîrtirii păstrează aceeaşi lungime, puteţi arăta că pe măsură ce se întinde, R^2 + H^2 ea va rămâne constantă la un valoarea lui A ^ 2, ceea ce corespunde unui cerc de rază A în jurul originii planului R-H. Pe măsură ce întindem o buclă cu raza particulară de pornire de 2, R şi valorile H se va muta de-a lungul liniei punctate cu albastru, ce a aratată în figura 6. Figura 7 arată cum câteva dintre poziţiile intermediare v-or arăta. Curbura este tranzacţionată în afara de torsiunii.

Figura 7: Întinderea curburii ce se transformă în torsiune.

Iată o altă problemă de algebra: Dacă ştiţi că R^2 + H^2 = A^2,  ce ne puteti spune despre suma  ppa^2 + tau^2?
Un fapt care pare ciudat la început este că curbură şi torsiune spiralei sunt dependente de dimensiunea spiralei. Dacă aţi făcut atât R cît şi H de cinci ori mai mare, faceti torsiune şi curbură 1 / 10 la fel de mare. Dacă aţi face R şi H N ori la fel de mare, v-eți face curbură şi torsiune 1 / (2 * N) la fel de mare.

Dar acest lucru are sens, dacă vă gândiţi la un zbor care trece de la o spirală mic pentru o elice mare, este într-adevăr schimba modul în care sa zbor, deci are sens ca şi Kappa Tau trebuie să se schimbe.

Figura 8: Schimbarea Curbură şi torsiune.

Această observaţie sugerează o modalitate simplă de a exprima diferenta dintre muştele şi păsările zboară — zbura cu curbură mult mai mare şi torsiune decât o fac păsările.Ţînţari, pentru care contează, zboară trasee chiar mai bine înnodate, şi au valori foarte mari de curbură şi torsiune.

La fel ca în avion, o curbă spatiu poate fi specificate în termeni de ecuaţii naturale, care dau curbură şi torsiune ca funcţii de arclength. Aceste ecuaţii au Kappa formularul = f (e) şi UTA = g (s). Forma şi mărimea curbei de spaţiu este unic determinat de curbură şi funcţiile de torsiune. Figurile 9 şi 10 arată două spaţiu intrigant curbe dat de curbură simplă şi funcţiile de torsiune.

Figura 9: rocker, cu Kappa natural ecuaţiile = 1 şi UTA = sine (arclength) kappa = sine (lungimea arcului) şi tau = 1

Figura 10: cablu de telefon, cu ecuaţiile naturale kappa = sine (lungimea arcului) şi tau = 1.

Ei bine, de fapt, am folosit kappa = 10 * sine (lungimea arcului) şi tau = 3 pentru a face ca imaginea să arate mai bine. Reţineţi că aceasta este o curbă spaţială în care ne permitem utilizarea valorilor negative pentru curbură.

Nu există literatură multă despre curbe "kappatau", de aceea am dat numele meu la aceste două: leagăn, şi cablul de telefon.

La un moment dat am crezut că a fost un mod corect de a reprezenta leagănulul ca cusătura pe o minge de tenis sau de baseball, dar e-mail primit de la marele matematician John Horton Conway care m-a în aceea că eu m-am înşelat. Conway face o conjectură antropologică că de fiecare data cînd un matematician descoperă o curbă pe care el sau ea crede că ar putea fi o adevarata curba de baseball, curba diferă.

O analiză a curbei cusaturei pe minge de baseball din lumea reală poate fi găsita lucrare publicată pe web "Designing A Baseball Cover by Richard Thompson of the Department of Mathematics, University of Arizona" [2]. Se pare că curba cusaturii mingii de baseball se bazează pe ceva atât de prozaic ca patentat în 1860 un stilou şi cerneală de desen de o formă simplă folosite pentru a tăia din piele o jumătate de minge de baseball, o formă obținuta prin încercare şi eroare. Thompson găseşte una destul de noduroasă formă asemănătoare cu această formă.

Nu numai leagănul meu nu reuşeste să se potrivească cu curba cusaturii mingii de baseball, asta se poate dovedi că curba rocker, în fapt, nu se află pe suprafaţa unei sfere (chiar dacă acesta arată un fel). Aceasta nu satisface condiţia următoare, necesară pentru condiția pe suprafaţa sferei, în cazul în care s reprezintă lungimea arcului (priviți [3]).

d/ds[(1/tau)*d/ds(1/kappa)] + tau*(1/kappa) = 0

(Pentru kappa = 1 și tau = sin(s), partea din stînga a acestei este sin(s), unde ea nu e egală cu 0.)

Estimările numerice indică faptul că lungimea arcului a leagănului are exact de două ori mai mare lungimea unui cerc de aceeaşi rază. Acest lucru sugerează o modalitate uşoară de a face un leagănul.Tăiaţi două annuli identice (cercuri groase) dintr-o hartie destul de rigidă (foi de album sunt bune pentru asta), tăiați fante radiale, uniți împreună două-fante margini lui annuli, îndoiţi annuli în două moduri diferite (unul ca spirala în direcția acelor de ceasornic şi unul ca o spirală întorsă invers direcției acelor de ceasornic) şi legați celelalte două margini-fante împreună, formând o fîșie continuă de lungime dublă. Deoarece un inel nu poate fi indoit de-a lungul planului de care se atinge, curbura formei este fixată de-a lungul lungimei arcului. Deoarece jumătate din fîșie este ca o spirală în direcția acelor de ceasornic şi jumătate este ca un ca spirala inversă direcției acelor de ceasornic, în cazul în care forma se relaxeaza, torsiunea probabilă variază în funcţie de lungime a arcului ca o funcţie de undă sinusoidală, care merge intre plus unu si minus unu. Torsiunea pare a fi zero la cele două locuri unde sunt fante inregistrate impreuna. Notați că nu am dovedit că leagănul meu hârtie empiric este acelaşi ca și leagănul mele matematic, aceasta este pur şi simplu presupunerea mea.

Figura 11: Făceți leagănul Dvs. propriu

  • Pentru a face leagănul, face o copie (mai mare) de Figura 11 pe hârtie rigidă.
  • Tăiaţi de-a lungul toate liniile solide.
  • Îndoiți de la marginea A la B * cu literele de pe aceeaşi parte.
  • Îndoiți două inele în partea opusă.
  • Legați marginea A * la marginea B cu literele de pe aceeaşi parte.

Cum au fost generate imaginile din figurile 9 şi 10 ? Ei folosesc un algoritm bazat pe formulele anului 1851 lui Serret şi Frenet. (Priviți pentru detalii, de exemplu, lucrarea clasică lui Struik [4]; notați faptul că această carte este acum disponibilă ca o retipărire ieftină de Dover.) Hadeți să expunem formula în formă "diferenţială". Întrebarea adresată de formulă este următoare: atunci când facem o mică deplasare ds de-a lungul unei curbe spaţiale, ce este deplasare dT, dN şi dB a vectorilor într-un trihedron în mişcare?

dT =( kappa*N )*ds
dN =( - kappa*T + tau*B )*ds
dB =( - tau*N )*ds

Ecuaţiile unu şi trei corespund, respectiv, definiţiilor de curbură şi torsiune. A doua ecuaţie descrie "reactive înapoiată" mișcărilor T şi B pe N.

Pentru a obţine claritale la ceea ce se înţelege prin mişcare (2), apucați degetul mare cu mîna stîngă şi faceți parcă aţi încerca să-l deşuruba din mâna Dvs. Aceasta este un fel de mişcare "cascandă", şi corespunde primei dintre cele trei formule lui Serret-Frenet: schimbarea în tangenta este egală cu numărul de curburi normale. Mișcarea (3) corespunde apucării degetului arătător cu mâna stângă şi încercării de a deşuruba degetul. Aceasta este un fel de de mişcare "rotitoare", şi corespunde a treei formule lui Serret-Frenet: schimbarea în binormală este negativă la numărul de torsiunu în normală.

În fantezie de zbor de-a lungul unei curbe spaţiale ar trebui să reziste în mod explicit gândurilor despre barci si avioane care au în idea sa un trihedron vizual care, în general, nu corespunde trihedronului în mişcare a curbei spaţiale. Dacă vreți să imaginați o maşină, imaginaţi-vă mai bine o rachetă care nu se incetineste si nu se accelereaza, care poate cîrni la stânga sau la dreapta — relativ pasagerului Dvs. — şi care poate să se învîrtească. Sau mai bine, imaginați că sunteți o muscă de casă cibernetică.

Un lucru interesant despre formulele Frenet-Serret constă în faptul că acestea destul de direct duc spre crearea simulării calculatorului numeric pentru a crea curbe spațiale kappatau cu curbura şi torsiunea arbitrară. Pentru a scrie cod într-o formă uşor de citit, vom crea o clasă Vector3 cu câteva metode la îndemână şi operatorii supraîncărcați. Idea generală a buclei algoritmului principal arată acest lucru:

P = P + ds * T; / / operator * (Real, Vector3) este supraîncărcat că să însemne produs scalar.

s = s + ds;

T = T + (kappa(s) * ds) * N; //Bend. + Este supraîncărcat că să însemne plus vector.

B = B + ( -tau(s) * ds) * N; //Twist.
T. Normaliza (); / / Vector3:: Normalizare () metodă face T au unitate de lungime.

B. Normaliza (); / / Faceți ca B să aibă unitate de lungime.
N = (T * B); / / operator * (Vector3, Vector3) este supraîncărcat că să însemne produs încrucișat.

Din ceea ce ştiu, foarte puţine lucrări matematice au avut de lucru cu curbele kappatau, deoarece în trecut, nimeni nu le putea vizualiza. Am implementat primul algoritmul ca un notebook Mathematic pentru Macintosh şi pentru maşinile Windows, iar apoi am scris un program Windows sinestătător numit Kaptau. Puteţi descărca oricare dintre aceste notebook-uri Mathematica sau programul pentru Windows dintr-o pagină de pe site-ul meu [5].

Revenind la primele două paragrafe acestei lucrări, ce poate un matematician spune despre modul în care o muscă zboară? Cred că muștele, în general, se mută de-a lungul cu o viteză constantă, în cazul în care trasare curbei spaţiale parametrizate cu lungimea arcului său, şi că acestea reuşesc să fie mai lente și să se accelereze departe de acolo prin diferite curburi şi torsiuni între valorile mici şi mari.

Figura 12: O curbă kappatau cu curbura ce variază ca o plimbare întîmplătoare.

Referințe:

  1. Morris Kline, Mathematical Thought From Ancient To Modern Times, Oxford U. Press, New York, 1972, p. 557.
  2. Richard Thompson, "Designing a Baseball Cover,, 1996.
  3. Yung-Chow Wong, "On An Explicit Characterization of Spherical Curves," Proceedings of the American Mathematical Society 34 (July, 1972), pp. 239-242.
  4. Dirk J. Struik, Lectures on Classical Differential Geometry, Addison-Wesley, Reading, Mass, 1961.
  5. Rudy Rucker, "Kappa Tau Curves Download Page", first posted 1997.

Computing in Japanese – what are the frontiers now? [Romanian]

By admin on February 28, 2011
Comments Off

Original publication

Operații de calcul în limba japoneză
Care sunt frontiere ei de acum?

Jim Breen
Universitatea Monash
(jim.breen@infotech.monash.edu.au)

Introducere

O lecție despre studii computaţionale japoneze oferă o oportunitate de a face bilanţul de ceea ce exact reprezintă informatica în japoneză, şi modul în care aceasta diferă, poate chiar și complet, de la procedurile de prelucrare în alte limbi. În cazul în care astfel de diferenţe există, este necesar de analizat dacă acestea sunt relevante şi astăzi, când s-a produs o investiţie masivă în așa lucruri, cum ar fi internaţionalizarea software-ului "single binar" şi seturi de simboluri unificate. Atenţia este, de asemenea, necesar de atras acolo unde tehnologia informatică poate avea un impact util în studiile de limbă japoneză şi identificarea priorităţilor în cazul în care ea ar trebui să fie plasată.

Operații de calcul în japoneză

De ce noi vorbim anume despre calculul sau studii computaţionale în japoneză? Noi nu vorbim despre studii computaţionale olandeze sau italiene. În opinia acestui autor, motivul pentru aceasta este specifica sistemului ortografic japonez.Amestecul de sisteme kanji / kana, combinate cu alte aspecte ale ortografiei, au condus la o serie de probleme care au jucat un rol important în introducerea tehnologiei informaţiei în Japonia. Printre aceste probleme sunt urmăroarele:

1. codare de kanji şi kana în fişiere

2. reprezentarea textului (afişare, imprimare etc.)

3. introducerea textului (de către oameni)

4. segmentarea textului în lexeme

5. canonicalizarea (standartizarea) de variante acceptate

Toate acestea, şi în special primele trei, au avut un impact major asupra adoptării IT în Japonia, şi sunt considerate de mulţi ca celea, ce au condus la o asimilare mai lentă de IT decât în alte ţări cu niveluri echivalente de industrializare. Importanţa problemelor enumerate mai sus se poate observa din momentul în care se iau pentru a fi rezolvate complet. (Ca un test, să luăm în considerare situaţia în care Japonia a adoptat în scris un sistem complet romanizat la începutul secolului 20, aşa cum au făcut naţiuni, cum ar fi turcii şi malaezienii. Nici una din acestea nu a avut probleme în introducerea şi utilizarea operațiilor de calcul).

Codare: a fost nevoie de peste două decenii de la introducerea de calcul în Japonia înainte de stabilirea unui standard naţional de codificare pentru kana şi kanji, şi mulţi ani încă a trecut pînă cînd acestea standarte au fost adoptate pe scară largă.

Reprezentare: are două ordine de mărime și mai multe simboluri pentru a rezolva problemele cu înțelegerea corectă a capacităţilor de facilitate a utilizatorului final. Interimar de soluţii depozitare şi complexe, cum ar fi hankaku katakana, au fost folosite de mai mulţi ani (şi persistă și azi.) Solutii numai au apărut cu dezvoltările tehnologice, cum ar fi VLSI, de depozitare cu preț scazut şi de imprimare non-impactă.

Introducerea textului: aceasta a fost o problemă majoră pentru mulţi ani, cu sisteme complexe de selecţie single-kanji care persista până la sfârşitul anilor 1980 şi încă după. Unger în 1987, în cartea sa "Eroarea generaţiei cinci " [3], a afirmat că scopul principal al acestui proiect, lansat în 1981, a fost de a depăşi problema de introducere a textului japonez prin utilizarea tehnici grele IA (intelectului artificial).

Situaţia actuală

Toate problemele enumerate mai sus au fost abordate la nivel tehnologic în timpul anilor 1980 şi 1990, şi cu impactul internaţionalizării multor dintre soluţiile au fost încorporate ca elemente standarte în software-ul. De exemplu, practic toate sistemele de operare majore acum, dispun de opţiuni de instalare a suportului complet pentru introducere în japoneză, afişare şi tipărire (împreună cu suport pentru multe alte limbi şi script-uri). Cele mai multe limbaje de nivel înalt suportă texte de manipulare non-alfanumerice. Segmentarea textului japonez, care în anii 1980 a fost considerată de mulţi ca o problemă greu de rezolvat, poate fi acum realizată efectiv de către mai multe surse deschise şi sistemele comerciale.

Astfel, majoritatea problemelor legate de ortografia care au tins să domineze în primele etape de calcul în japoneză s-au rezolvat în mod corespunzător. Operații de calcul în japoneză pot fi caracterizate mai stabile chiar decît în limbile ce folosesc alfabete, şi accente de "operații de calcul japoneze" acum în mare măsură se pun pe probleme legate de limbă însuși.

Frontiere

În timp ce aplicarea tehnologiei informatice la studii limbii japoneze este acum într-o poziţie similară cu alte limbi şi culturi, şi în domenii cum ar fi procesare naturală a limbajului se confruntă cu aceleaşi probleme, și există mai multe subiecte care au nevoie de o atenţie specială. Abordarea acestor subiecte ar trebui să devină o prioritate în aplicarea tehnicilor de calcul. Următoarele chestii sunt propuse ca o scurtă listă de subiecte "frontiere", care ar putea să atragă atenţie la problemele generale:

a. Dicţionare. Sue Atkins a notat mai mult de un deceniu în urmă că informatizarea păre să aibă un impact limitat asupra aspectelor de dicţionare a utilizatorilor, chiar dacă aceștea au fost disponibile pe CDROM, şi că "sub aceste modernizări superficiale se ascund aceleaşi dicţionare vechi " [2]. Japoneza are, probabil, cea mai mare densitate de dicţionare decît orice limbă, şi cu siguranţă un mare număr de dicționare disponibile în format electronic, dar, în ciuda, sau poate din cauza unor standarde cum ar fi EPWING / JIS X 4081, accesul la acestea şi prezentarea conţinutului dicţionarelor este încă în mare măsură o reproducere de tehnici dicţionarilor de hârtie. Atkins a propus o serie de domenii în care resursele de calcul ar trebui să fie exploatate într-un dicţionar de "nouă generație", inclusiv personalizare extensive a utilizatorului, utilizarea de hipertext etc. Cu siguranţă există posibilitatea de studiu în acest domeniu. În plus, există un mic număr de lexicoane, care sunt disponibi gratis şi convin pentru cercetări. Efortul ar trebui să fie pus în extinderea lexicoane gratuite care sunt disponibile, sau care doresc eliberarea surselor, cum ar fi colectarea lexicoane de EDR, care sunt în prezent prea scumpe pentru mulţi cercetători.

b. Corpusuri. Japoneza nu dispune îndeosebi de corpusuri disponibile, şi este deosebit de săracă în texte bilingve paralele şi multi-linguale. În timp ce numărul modest de bitexte nu poate fi identificat, ele tind să fie obiectul unor restricţii comerciale, şi sunt disponibile în general pentru exploatare largă. Stabilirea unui corpus japonez cuprinzător şi reprezentativ, şi în special asamblarea de bitexte precise, ar trebui să fie o prioritate.

c. Învăţarea limbilor străine pomputerizate (Computer-Assisted Language Learning. CALL). Pentru unii CALL pare a fi ceva "greu" pentru cercetare. Există nenumărate sisteme, multe dintre ele sunt comerciale, dar puţini par să se fi să treacă etapa flashcard-ului sau instrumentului pentru sfredel. Nu a fost facută nici o cercetare reală asupra eficacității unor astfel de sisteme. Unul dintre suspecţii ce generează problema este diferenţa dintre specialiştii cu studii lingvistice şi designeri / dezvoltatori de software. Având în vedere popularitatea de studii a limbii japoneze la nivel mondial, (şi într-adevăr, o mare popularitatea de studii a englezeq în Japonia), există cu siguranţă domeniul de aplicare pentru cercetare corectă în cazul în care apelul are cel mai mare potenţial şi care tipurile de instrumente CALL sunt cele mai eficiente.

d. Căutarea de text. Cu motoarele de căutare WWW care joacă un rol important în viaţa modernă, este important ca textul japonez să fie manipulat în mod corespunzător. Companii lideri, cum ar fi Google si Yahoo aplică o metodă comună pentru toate limbile, care uneori nu pot rezolva complet problemele legate cu aspecte ale ortografiei japoneze, cum ar fi forme scrise multiplu de cuvinte [2]. Există un scop amplu pentru mai mult lucru în acest domeniu.

e. Machine de traducere. Din multe puncte de vedere, MT în/din japoneză nu este în o situaţie diferită în comparație cu celelalte limbi. Există un număr mic de sisteme comerciale rezonabile, dar scumpe (de exemplu, ATLAS lui Fujitsu), şi un număr mare de sisteme ieftine, dar cu performanţă slabă. Cel mai mult de lucru ce cercetare pare să aibă loc în organizaţiile comerciale, şi, prin urmare, probleme de IP împiedică schimbul semnificativ de lexicoane etc. sau chiar publicarea semnificativă ale metodologiilor. Zona de statistici MT, care, probabil, este văzută ca o activitate non-comercial decât tehnicile tradiţionale, este afectată de limitările în disponibilitatea de texte japonez-alte paralele de text şi lexicoane disponibile gratuite. Această zona de MT ar putea beneficia în mod considerabil prin extinderea de corpusuri disponibile şi lexicoane, după cum sa sugerat mai sus.

Referințe

1. BTS Atkins, Bilingual Dictionaries: Past, Present and Future, Euralex'96, reprinted in Lexicography and Natural Language Processing: A Festschrift in Honour of B.T.S. Atkins, Euralex, 2002.

2. JW Breen, WWW Search Engines and Japanese Text, Sixth Symposium on Natural Language Processing 2005 (SNLP 2005), Chiang Rai, Thailand, December 2005

3. JM Unger, The Fifth Generation Fallacy: Why Japan is Betting Its Future on Artificial Intelligence, Oxford University Press, 1987

The Stony Brook Algorithm Repository [Romanian]

By admin on February 28, 2011
Comments Off

See in English

Algoritmul Stony Brook Depozitului

Steven Skiena
Stony Brook University
Departamentul de Informatică

The Algorithm Design Manual Programming Challenges

Această pagină WWW este destinat a servi ca o colecţie cuprinzătoare de implementări algoritm de peste şaptezeci de cele mai fundamentale probleme în algoritmi combinatorica. Taxonomia problemă, implementări, şi materiale justificative sunt toate extrase din cartea mea Algoritmul Design Manual . Întrucât persoana practica este cel mai adesea în căutarea unui program decât un algoritm, oferim pointeri la implementari solide de algoritmi util, atunci când acestea sunt disponibile.

Din cauza volatilităţii din WWW, oferim copii locale pentru multe din implementari. Vă încurajăm să le obţineţi de la site-uri în loc de original Stony Brook, deoarece versiunea de pe site-ul original este mult mai probabil să fie menţinută. Mai mult, există susţinerea adesea fişiere şi documentaţia pe care nu am copia, şi care pot fi de interes pentru tine. Copii locale ale implementări mari sunt menţinute ca arhive tar gzip şi, atunci când sunt disponibile, DOS arhive zip. Software pentru decodare aceste formate este uşor disponibile .

Multe dintre aceste coduri au fost puse la dispoziţie pentru cercetare sau scopuri educaţionale, deşi utilizarea comercială necesită un acord de licenţiere cu autorul. Termenii de licentiere de la instituţiile academice sunt, de obicei, surprinzător de modeste. Recunoaşterea faptului că industria este folosind un cod special, este importantă pentru autorii, de multe ori mai importante decât banii. Acest lucru poate duce la sprijin consolidat sau versiuni viitoare ale software-ului. Face ceea ce trebuie şi a obţine o licenţă – informaţii despre termenii sau pe cine să contactaţi este de obicei disponibil încorporat în cadrul documentaţiei, sau disponibile pe site-ul sursa originală.

Utilizaţi pe propriul risc. Autorul, Springer-Verlag, şi Universitatea de Stat din New York, nu fac declaraţii, explicite sau implicite, cu privire la orice software sau documentaţie vom descrie. Autorii, Springer-Verlag, şi Universitatea de Stat din New York, în nici un caz să fie raspunzator pentru orice daune indirecte, accidentale sau rezultate.

Proactive Obfuscation [Romanian]

By admin on February 17, 2011
Comments Off

See original

Confuzie proactivă


Prezentare generală

Independenţa de eşecuri în operații de reproducere este esenţială atunci când se utilizează reproducerea în servicii distribuite sigur. Dar reproduceri care utilizează acelaşi cod produc aceleași vulnerabilităţi. Deci, reproduceri nu eșuează independent, atunci când este sub atac. Confuzie proactiva este o nouă metodă de restaurare a oarecăror măsuri de acestă independenţa prin care fiecare reproducere este periodic repornită cu ajutorul unui fișier divers executabil generat din nou.

Diverse tehnici au fost propuse pentru a crea confuzie -fișiere diverse executabile create automat în timpul compilării, încărcării, sau în timpul pornirii. Acestea includ reordonare adresei şi repachetare a umpluturei, sistem de reordonare a apelului, instrucţiunile setului de randomizare şi o grămadă de opțiuni de randomizare. Toate produc fișiere executabile confuzionate, care par mai probabil să cadă mai degrabă în accident, ca răspuns la anumite clase de atacuri, decât să intră sub controlul unui adversar. De exemplu, un atac de suprarevărsare a buffer-ului, de obicei, va depinde de detaliile referitor de aspect, astfel încât folosind reproduceri diferite de fișiere executabile defectate, bazate pe adresa de reordonare sau repachetare a umpluturei, sunt susceptibile de a se prăbuşirii în loc de a cadea sub controlul atacatorului.

Model de confuzie

Mai degrabă decât depinderea de proprietăţile de confuzie tehnice particulare, expunem două proprietăţi pe care cerem să satisfacem.

  • Confuzie Independentă.
    Pentru t> 1, cantitatea de munca pentru un adversar pentru un compromis de reproducere confuzionată t este Ω (t) ori de muncă necesară pentru compromiterea unei reproduceri.
  • Adversar mărginit.
    Timpul necesar pentru un adversar la un compromis t + 1 reproducerii este mai mare decât timpul necesar pentru a reconfuzie, repornire, şi recuperarea reproducerii n.
    Independenţa confuziei implică diferite fișiere executabilele confuzionate prezintînd o oarecare măsură de independenţă. Premisa metodelor de confuzie actuale constă în aceea că ele aproximează Independenţa Confuziei. Având în vedere timp suficient, cu toate acestea, un adversar ar putea încă în să compromită t +1 reproduceri. Independenţa confuziei şi Adversar mărginit împreună implică periodic reproduceri reconfuzionate şi repornite și cu toate acestea, fac mai greu pentru adversari să menţină controlul asupra mai multor reproduceri de t compromise. În special, un adversar cu timpul ar putea să compromită t +1 reproduceri confuzionate, toate n ca să fie reconuzionate şi repornite (cu atacatorul evacuat), astfel încât nu mai mult de t reproduceri să fie vreodată compromise.

Mecanisme

Confuzie proactivă depinde de trei mecanisme, care sunt descrise în reprezentare în urma unui serviciu replicat cu reproduceri n.

  • Sinteza răspunsului.
    Clienții trimit intrare la reproduceri — fiecare reproducere aplică aceeaşi interfaţă ca un serviciu centralizat şi trimiteri de ieşire pentru clienți. Pentru a transforma ieşire de la multe reproduceri într-o ieşire din serviciu replicat, replici utilizează funcția de ieșire a sintezei fd, în cazul în care d specifică numărul minim de reproduceri distincte de care este nevoie unui răspuns. Sinteza răspunsului este mecanismul care implementează funcţia de sinteza de ieşire pentru clienți.
  • Recuperare de stare.
    Reproducerea salvează starea care ar se putea schimba, atunci când ei procesează intrare de la clienţii — după repornire, un mecanism de recuperare a stării prevede o modalitate de reproduceri pentru recupera starea astfel încât ei să poată continua participarea la serviciul replicat. Pentru a converti starea primite de la mai multe reproduceri într-o singură stare, reproducerile reiniţializate folosesc o funcţie sinteză de a stării gr, în cazul în care r specifică numărul minim de reproduceri distincte de care este nevoie unui răspuns.
  • Reîmprospătare.
    Mecanismul reîmprosătării prevede înnoirea fișierelor executabile confuzionate la reproduceri, hosturi periodic repornite, şi informează reproducerea ale schimbărilor epocii.

Implementare

Am folosit aceste mecanisme pentru a pune în aplicare prototipuri de două servicii: un firewall distribuit (bazate pe PF in OpenBSD), folosind mașina de replicare a stării şi un serviciu de interogare-actualizare distribuit care utilizează sisteme cvorum. Ambele prototipuri implementează mecanismele în spaţiul utilizatorului folosind un pseudo-dispozitiv pentru prelucrarea pachetelor primite de către kernel. Ambele sunt implementate în C folosind OpenSSL. Lucrarea noastră oferă detalii despre evaluarea acestor prototipuri.

Introduction to Engineering Programming : in C, MATLAB and JAVA [Romanian]

By admin on February 17, 2011
Comments Off

See original in English

Introducere în programare de proiectare: in C, MATLAB and JAVA

ISBN : 0-471-00116-3

Mark Austin
Inginerie Civilă şi ISR, Universitatea din Maryland

David Chancogne
ISR, Universitatea din Maryland

PREZENTARE

Această carte oferă studenţilor de la facultatea de inginerie, o colectie de patru capitole-lecții care analizează concepte de calcul a ingineriei moderne, de programare şi inginerie în ANSI C, MATLAB 5 şi JAVA 1.1.

  • Capitolul despre calculele moderne de inginerie vorbește despre componentele hardware într-un calculator simplu, sisteme de operare, reţelele, inclusiv Internet şi World Wide Web, şi o imagine în ansamblu despre limbajele de programare.
  • În capitolul C ve-ți afla cum să scrieți programe multifuncţionale C. Subiecte de bază includ tipuri de date, operatori şi expresii, controlul programului, funcţii, alocare dinamică a memoriei şi intrare / ieşire.
  • În capitolul MATLAB ve-ți învăţa cum să rezolvați matrice de programe simple cu o grafică simplă. Vom vedea cum programa MATLAB poate fi mult mai scurtă decât implementări echivalent în C sau Java.
  • În capitolul JAVA ve-ți invata cum să începeți lucrul în Java, despre programul de design orientat pe obiect, şi cum să scrieți programe Java cu interfeţe independente de platformă grafică a utilizatorului care pot opera pe Internet.

Nici o experienţă de programare prealabilă nu este nevoie . Cititorilor li este oferit orientare practică cu privire la selectarea limbajului de programare potrivit pentru lucrul potrivit. Un număr mic de probleme inginerice de bază este pus în aplicare în fiecare din trei limbi de programare. Cartea conţine 56 de cazuri studiului programelor si 115 exerciţii de programare.

PARTEA 1: Concepte în calculele ingineriei moderne

  • Cuprins
  • Internet resurse

PARTEA 2: programare C

  • Cuprins
  • Internet resurse
  • Surse de coduri

PARTEA 3: Programare MATLAB

  • Cuprins
  • Internet resurse
  • Surse de coduri

PARTEA 4: programare Java

  • Cuprins
  • Internet resurse
  • Surse de coduri

RECENZII: cumpărați cartea ONLINE

  • cartea noastra a fost revizuită de către Asociaţia Utilizatorilor de C şi C + +.
  • Vă sugerăm să verificaţi preţul şi disponibilitatea la www.amazon.com şi shop.barnesandnoble.com. Vizitatorii europeni ar trebui să verifice şi www.amazon.com.uk www.bookshop.co.uk.

Wikipedia are o listă de biblioteci care dispun de cartea noastră.

Using LaTeX to Create Quality PDF Documents for the World Wide Web

By admin on January 19, 2011
Comments Off

Der Titel des Artikels—ein ziemlich langer—spricht für sich selbst. Die erste Skizze dieses Werkes wurde für einen Kollegen geschrieben, der nicht viel von LaTeX wusste, und ich habe den Artikel verweitert und redaktiert mit dem selben Standpunkt. Ich nehme an der Leser dieses Artikels weiß auch nicht viel von Adobe Acrobat suite von Software.

Der Schwerpunkt des Artikels ist, wie man Dokumente pdf macht, die Internetwesen sind: interactiv, farbig, angenehm zu sehen. Die Hauptsache die Dokumente müssen frei auf Computer screen zu lesen sein (für eine längere Zeit).

Diese Zwecke stehen im Kontrast mit dem einfachen Uploaden eines wissenschaftlichen Werkes auf das Internet für Downloaden und Drucken —LaTeX und pdf funktionieren auch sehr gut für diese Applikation. Diskussion über Vorbereiten eines wissenschaftlichen Werkes für das Internet.

Diesen Artikel, hyper.pdf kann man on-line oder off-line lesen. Wenn man downloaden und off-line lesen will (vielleicht empfohlen), muss man zwei Files downloaden hyper.pdf und hytarg.pdf; latter file ist ein Schein- pdf file, wo man einige Illustrationen finden kann.

  • hyper.pdf: Der Artikel in pdf Formant für Computermonitor.
    • hyper_p.pdf: Reformatierte Version von hyper.pdf für Drucken.
  • hytarg.pdf: Ein Sollfile, um Sachen zu illustrieren.

Für den Fall Sie wollen dieses Thema fortsetzen, habe ich diese zwei Files auf die Webseite hinzugefügt

  • hyperdoc.tex : Das Skelett bleibt von dem Quelledokument hyper.tex
  • webplain.sty: in hyper.tex gebrauchter Stylefile

Das erste kann start-up file für ein einfaches Dokument sein, die Sie vielleicht zusammenbringen wollen… Man kann sie frei ändern. Das zweite File, webplain.sty, ist Layoutseite des Artikels.Es ist eine gute Starte für Ihre eigene web style Sammlung. Ich habe die Formate des Inhaltsverzeichnis durcheinandergebracht, um ihre Layout dem Layout meiner Lehbücher ähnlicher zu machen – e-Calculus und Algebra Review in Ten Lessons.

Neu! Die oben erwähnte Web.sty Sammlung wurde vor kurzem erweitert (5/1/99) mit vielen zusätzlichen Funktionen: Optionen für dvipsone, dvips, pdftex, navibar (eine Navigation-menubar), Die Wahl der style für Inhaltsverzeichnis, usw. da ist eine Begleitsammlung unter dem Titel Exerquiz.sty, die Umgebung für Zusammenstellen von on-line Übungen bestimmt, kurze multiple Wahlquizzes (mit/ohne Lösungen) und längere multiple Wahlquizzes die mit Hilfe von JavaScript klassifiziert werden. Acrobat 3.0 and Forms 3.5 oder höher sind obligatorisch. Die aktuelle Version von Acrobat Reader ist 4.0. Die zwei Sammlungen kann man finden auf Web and Exerquiz Home page

Ich bin sehr gespannt ihre Feedbacks zu diesem Artikel zu hören. Auch, falls Sie irgendwelche Verbesserungen oder Tips darüber haben, wie ich die Presentation verbessert sollte, bitte kontaktieren Sie mit mir. Ich würde mich auf ein Gesprech besonders freuen, vielleicht könnten wir mit unseren Erfahrungen umtauschen und Technike verbessern.

Vorschlag: Es wäre schön, wenn dieser Artikel mit Hilfe von LaTeX Verein Expertise wachsen könnte. Wenn Sie einen Teil zu diesem Artikel hinzufügen möchten, würde ich ihn gerne einschließen.

Vorschlag: Es wäre schön, wenn dieser Artikel mit Hilfe von LaTeX Verein Expertise wachsen könnte. Wenn Sie einen Teil zu diesem Artikel hinzufügen möchten, würde ich ihn gerne einschließen.


Ein anderer einbezogene Link: Markus G. Kuhn hat eine html Seite mit Ratschlägen für jeden, wer TeX/LaTeX nutzen möchte, um wissenschaftliche Texte ins Internet zu uploaden: Effective Scientific Electronic Publishing


Ich hoffe sehr, dass diese Artikel für Sie von Nutzen sind.

Grüße,

dpstory@uakron.edu
Jetzt muss ich wieder an die Arbeit!

About

This is an area on your website where you can add text. This will serve as an informative location on your website, where you can talk about your site.

Subscribe to our feed

Search

Admin