AzoftSpotlight

Morphology, Growth and Destruction of Carbon Nanotubes [Romanian]

By admin on August 2, 2013
Comments Off

Morfologia, creșterea și distrugerea nanotuburilor de carbon

Ca un reper important în istoria de carbon (C) , descoperirea de fulerene a fost onorată cu premiul Nobel din 1996 lui Robert F. Curl, Harold W. Kroto și Richard E. Smalley. De la identificarea de ”buckyball” C60 în 1985 , domeniul de fulerene a cunoscut o creștere fără precedent.

Poate cea mai interesantă dezvoltare de acest gen este sinteza cu succes a unui nou material care constă din 100 % din carbon. Cele mai recente rezultate de cercetare de la grupul de cercetare lui Smalley de la Universitatea Rice [1] indică faptul că acest material este format din "nanotuburi" identice goale, care sunt de marime numai de 1,4 nano-metri (două dimensiuni de " buckyball") în diametru, dar până la 0,1 milimetri în lungime. Sute de astfel de nanotuburi se leagă în nanofire puternice.

Unele dintre proprietăți unice ale nanotuburilor reprezintă rezistența lor la tracțiune mare, care este aproape de 100 de ori mai mare decât oțel de aceeași dimensiune, în greutate considerabilă mai mică. Rigiditatea lor ridicată față de îndoire depășește cea analogică a materialelor cunoscute. Nanotuburile sunt, de asemenea, conductori electrici foarte buni. Nanotuburi individuali pot fi cele mai subțiri structuri artificiale, care sunt suficient de rigide pentru a se auto-susține, și sunt chimic inerte în atmosferă.

Sinteza de acest nou material prin evaporare de laser de grafit îmbogățit cu un aliaj de nichel - cobalt este relativ simplu atunci când este masurat de standardele tehnologice contemporane. Eficacitate extrem de mare de 80-90 % din producția de nanofire din materia primă este de interes, așa cum se sugerează auto-asamblare asistată catalitic de la scara atomică. Totuși, mai multe cercetări vor fi necesare înainte de a butea realiza producție în masă. Progrese semnificative în această direcție sunt raportate de grupul de cercetare lui Richard E. Smalley de la Centrul din Rice de Nanometrie si Tehnologie.

Speculațiile despre cele mai importante aplicări în viitor a nanotuburilor reprezintă doar o valoare limitată, și cu siguranță nimeni nu s-a gândit că descoperirea laserului va afecta viața noastră de zi cu zi cu scanere la ghișeele de control în supermarket-uri. Posibilele utilizări a nanotuburi de carbon ar putea fi legate de proprietățile lor mecanice extrem de bune, cum ar fi puterea și rigiditatea. Acestea ar sugera nanotuburile de a găsi utilizarea în materiale noi composite, micro-mașini extrem de dure și fibre non- toxice / materiale pentru aplicații medicale, chiar și veste ușoare de tip anti-glont. Compozite din aliaj metalic ușor cu conținut de nanotuburi de carbon ar putea dovedi a fi foarte utile pentru industria aerospațială și tehnologia Stealth, care necesită înaltă rezistență, materiale de greutate minimă, și care e greu de detectat în mod electronic . Noi sonde atomice microscopice a forțelor (Atomic Force Microscopy) sunt folosite pentru a investiga nanostructuri cu crevase, care sunt pe scară atomică înguste. Dar există și alte aspecte unice: nanotuburile sunt cvasi-nanofire perfecte uni-dimensionale, bune pentru aplicații electronice. Aceste tuburi goale și chimic inerte ar putea fi, de asemenea, folosite ca "nano-conducte" pentru transportarea molecule în celule individuale ( cum ar fi ace hipodermice microscopice).

Indiferent de cea, se va dovedi a fi aplicarea în viitor de nanotuburi și buckyball, acesta va fi rezultatul de sprijin financiar pe termen lung de cercetare fundamentală prin agențiile americane de finanțare federal din SUA, cum ar fi National Science Foundation , Office of Naval Research, și Air Force Office of Scientific Research.

Contribuția invitatului David Tomanek de la întâlnirea din martie 1997 a Societății Fizice Ameicane răspunde la următoarele întrebări legate de nanotuburi în contextul calculelor teoretice recente și datelor experimentale:

morphology-growth-01

  • În ce condiții atomi de carboni se condensează pentru a goli cilindri grafitice de putere uimitoare, nanotuburi, care mai degrabă formează fulerene, grafit sau diamant?
  • De ce cantități infime de Ni sau Co în materia primă de grafit determină formarea de fascicule ordonate de nanotuburi identice cu un singur perete care crește până la 0,1 milimetri în lungime, și numai pe 1,4 nano-metri în diametru? [1,2]
  • Ce condiții duc la formarea preferențială de structuri unice - și cu mai mulți pereți ( tuburi , "ceapă")?

morphology-growth-02

  • Sunt oare aflate în creștere nanotuburi cu multi- pereți stabilizate împotriva închiderii de legături puternice covalente, ce reduc decalajul dintre pereții adiacenți la marginea crescătoare?
  • Cât de stabile sunt nanotuburi de carbon în câmpuri electrice externe, și sunt ei oare preferabil dezintegrați prin " absoarberea " lanțurilor de carbon atomici subțiri ( cum ar fi un mânerul unui pulover)? [3]


[1] Andreas Thess, Roland Lee, Pavel Nikolaev, Hongjie Dai, Pierre Petit, Jerome Robert, Chunhui Xu, Young Hee Lee, Seong Gon Kim, Daniel T. Colbert, Gustavo Scuseria, David Tomanek, John E. Fischer, and Richard E. Smalley, Crystalline ropes of metallic carbon nanotubes, Science 273, 483 (1996).

[2] Young Hee Lee, Seong Gon Kim, and David Tomanek, Catalytic growth of single-wall nanotubes: An ab initio study, Physical Review Letters 78 (1997).

[3] A.G. Rinzler, J.H. Hafner, P. Nikolaev, L. Lou, S.G. Kim, D. Tomanek, D.T. Colbert, and R.E. Smalley, Unraveling Nanotubes: Field Emission from an Atomic Wire, Science 269, 1550 (1995).


By David Tomanek
Michigan State University

You can find original article in English here.

Introduction to DotsPlus Braille [Romanian]

By admin on August 2, 2013
Comments Off

Introducere în DotsPlus Braille

Braille DotsPlus prezintă un set de fonturi tactile care permite practic orice document de computer, scris într-un limbaj bazat pe alfabetul latin să fie tipărit într-o formă ușor de citit de către o persoană oarbă. Text standard tipărit în fontul șase DotsPlus Braille se citește foarte asemănător ca clasa 1 (necontractată) de braille standard. Fonturi din opt puncte a setului DotsPlus Braille sunt identice cu excepția faptului că semnele de cellule care cel mai mult dublează șase puncte de fon sunt celule unice în fontul de opt puncte. Majuscule în fontul de opt puncte de exemplu, sunt familiare literelor de celule unice braille pentru calculator de opt puncte. Ei au un punct suplimentar (poziția punct-7) pe partea stângă a rândului chiar sub partea de jos a standardului de șase puncte minuscule de cellule a literelor.

Semne de punctuație obișnuite nu este șriftul braille, dar sunt simboluri grafice mici. Mai mult se pare că avem de lucru cu semne literare de punctuație lui Braille, dar, spre deosebire de această punctuație, mai sunt distinse de contextual literei. Marea majoritate a simbolurilor care apar în literatura de specialitate mai complexă (matematică, știință, programe de calculator, semne străine în literatura engleză, etc) sunt simboluri grafice cu o formă mai mult ca simbolurile de imprimare corespunzătoare.

DotsPlus Braille rezolvă patru probleme care afecteaza punctuația lui Braille:

  • Traducere. Chiar gradul literar 1 de alfabetul lui braille este un cod, precum și orice document standard ce trebuie să fie tradus în braille, fie de mâna sau de un computer pentru a fi citit în braille. Simbolurile fonturilor DotsPlus sunt pur și simplu înlocuite cu caracterele de imprimare standard.
  • Numere. Braille literar și codul lui Braille unificat propus reprezintă numărul generat de “modul numeric” – un dispozitiv care nu poate fi folosit ca un font și este foarte greoi în matematică avansată / știință. DotsPlus Braille utilizează numerele unice de calculator a celulelor europene braille. Cifre 1-9 sunt formate prin adăugarea unui punct-6 pentru literele care reprezintă aceste cifre în mod literar numeric braille. Zero (punct-346) este o excepție, din cauza unui conflict cu litera w. Deși numarele DotsPlus Braille de obicei necesită mai multe săptămâni de formare a “simțului” de un cititor de alphabet braille, strânsă legătură cu numerele literare le face ușor de ținut minte de la început. Numerele DotsPlus Braille nu au nici o semnificație în clasa braille 1 (necontractate).
  • Simboluri exotice. Cititorii a alfabetului braille pot învăța, de obicei, și aminti simboluri care sunt comune, dar care au dificultăți serioase cu simbolurile mai puțin frecvente. Acestea trebuie să fie reprezentate de mai multe celule braille ce puțini cititori pot aminti. Simboluri rar frecvente DotsPlus Braille prezintă simboluri grafice tactile cu forme similare cu cele de imprimare, precum și procesul de învățare / amintire ar trebui să fie foarte asemănător pentru cititorii nevăzători și cu deficiențe de vedere.
  • Simboluri în afară de context. Braille intrinsec prezintă o linie de notație dreaptă. Simboluri izolate pot fi ambigue. De exemplu, o linie izolată compusă din litera c, două pencte, sau cratimă sunt imposibile de distins, în braille. Ele se disting în DotsPlus Braille, ceea ce duce la posibilitatea de a imprima matematica în format de imprimare standard, simboluri superscriptate în text standard, și simboluri izolate, în orice context în aplicații grafice.

Paradigma DotsPlus Braille a fost propusă la începutul anilor 1990, dar nu a fost posibil de a o folosi decât în ​​scopuri foarte limitate până la introducerea comercială a tehnologiei Tiger Embosser în anul 2000. Grafică tactilă Tiger și tehnologia Embosser Braille au dezvoltat în cadrul proiectului Access Stcience o “verigă lipsită”. Tehnologia TIGER permite documentelor să fie pregătite folosind aplicațiile informatice standard și relief pentru cititorii orbi la fel ca imprimarea unui document de pe o imprimantă standard pentru cititorii cu probleme de vedere.
Braille literar este bun pentru “text simplu”, dar este dificil sau inutilizabil pentru literatură și limbaj mai complex. Ipoteza noastră este că atât cititorii orbi cît și cei care pregătesc materialele pentru ei vor prefera DotsPlus Braille în loc de metodele actuale tactile pentru literatură mai complexă. Teste la scară mică efectuate că gimnazienii, liceenii și studenți voluntari din Oregon sprijină această ipoteză. Finanțări pentru teste la scară mare nu au fost disponibil, dar utilizatorii de tehnologia Tiger pot acum “vota cu degetele lor”.

Deoarece nici unul dintre clienții web la nivel mondial nu este încă capabil să afișeze imagini, un exemplu tactil de DotsPlus Braille și celelalte probe de Tiger pot fi obținute cu ajutorul PostalService SUA prin contactarea de info@ViewPlus.com.


DotsPlus Braille

You can find original post in English here

What about Recovered Memories? [Romanian]

By admin on March 16, 2011
Comments Off

Ce reprezint memorii recuperate?

Jennifer J. Freyd, Universitatea din Oregon

Definiție scurtă

Sivers, Schooler, şi Freyd (2002, p. 169) definesc memorie recuperată ca "o amintirea de o memorie care este percepută ca fiind indisponibilă pentru o anumită perioadă de timp".

Articole de analiză recomandate despre memorie recuperată

Pentru un rezumat curent de dovezi cu privire la amintiri recuperate, precum şi mecanisme cunoscute şi motivaţiile pentru amintiri recuperate, o sursă bună de plecare este:

Sivers, H., Schooler, J., Freyd, JJ (2002) amintiri recuperate. În V.S. Ramachandran (Ed.) Enciclopedia a creierului uman, volumul 4. (Pp 169-184). San Diego, California si Londra: Academic Press. Textul integral: disponibile pe acest site (pdf, 1.6MB).

O altă sursă utilă şi cuprinzătoare de informaţii despre amintirile recuperate, cu un accent puțin diferit (mai mult bazat pe contextul social, mai puţin pe mecanismele cognitive) este:

Stoler, L., Quina, K., DePrince, A.P &. Freyd, J. J. (2001) recuperate amintiri. În Worrell J. (Ed.) Enciclopedia de femei şi egalitatea, Volumul doi. (Pp 905-917), San Diego, California si Londra: Academic Press. Textul integral: disponibil pe acest site (pdf, 2.4 MB).

Un articol empiric recent interesant este:

Geraerts, E., Schooler, J., Merckelbach, H., Jelicic, M., Hauer, B. J. A., & Ambadar, Z. (2007). The reality of recovered memories: Corroborating continuous and discontinuous memories of childhood sexual abuse. Psychological Science.

Web site-uri despre memorie recuperată recomandate

Există o mulţime de site-uri web pe acest subiect. Ele variază după calitate. Aici sunt trei pagini web ce eu am găsit despre cercetări deosebit de utile în ceea ce priveşte memoria recuperată. (Fiecare dintre aceste site-uri au link-uri către mai multe site-uri. Priviți de asemenea mai multe link-uri la sfârşitul acestei pagini.)

  • The Recovered Memory Project (Proiectul memoriilor recuperate, de profesorul Cheit Ross, Universitatea Brown)
  • Memories of Child Abuse: Some Scholarly Research and Resources (Memoriile abuzului copilăresc: cîteva investigații și resurse școlare, de Dr. Jim Hopper, Centru de Traume)
  • The Leadership Council on Child Abuse & Interpersonal Violence (Consilium liderilor cercetători de abuzul a copiilor și violenței interpersonale)

Memorie recuperată: context & discuții

Dacă Dvs. uitaţi unde aţi lăsat cheile, și apoi, mai târziu, amintiți locaţia, acesta înseamnă că ați recuperat doar o amintire. Această experienţă este destul de comună şi nu foarte controversată (dar chiar şi aşa, psihologii mai au dezbateri încă referitor la ceea cum şi de ce acesta se întâmplă). Cu toate acestea, de obicei, oamenii în limba folosesc termenul " memorie recuperată", pentru a se referi la memorie pentru ceva traumatic, cum ar fi amintirea de abuz din copilărie şi sentiment ce nu s-a amintit pentru o lungă perioadă de timp. Aspectele legate de aceste tipuri de amintiri recuperate sunt complexe si controversate. Acest lucru este valabil atât în ​​sensul că psihologia este complexă (cum şi de ce se întâmplă), şi este adevărat, în sensul emoțional, politic, juridic, social şi atunci când se întreabă dacă amintirile sunt corecte, adevărate.

Controversare agitată despre memorii de abuz recuperate pot, uneori, a face mai dificil înțelegerea subiesctului în mod clar, şi greu pentru a obţinerea informaţiilor exacte. Desigur, problema cea mai mare dintre toate este dacă o memorie de abuz recuperată este adevărată sau exactă. Dacă vă gîndiți despre situaţia în care temporar nu vă puteţi aminti unde aţi lăsat cheile, dar probabil puteţi aminti momente când ați amintit mai târziu locul (şi mai târziu ați adus aminte de punerea acelor chei într-un loc special) şi aţi fost corect (o memorie adevărat recuperată), şi alte momente când ai crezut că ați amintit locaţia, dar v-ați inșelat, deoarece cheile au fost de fapt în altă parte (o memorie greşit recuperată). Au fost, probabil, alte ori, cînd v-ați gîndit că amintiți locaţia Dvs. De cheie, care undeva de aproape, dar când ați verificat locul, puteați fi sigur că Dvs. ați lasat cheile acestea nu acolo (o memorie continuu greşită). În cele din urmă, şi din fericire, uneori, ați crezut că amintiți locatia cheilor tot timpul, şi cînd ați verificat locaţia acestea au fost acolo aşa cum aţi amintit (o memorie continuu adevărată). Posibilităţile de memorie adevărată sau greşită, recuperată şi continuă, nu par atât de remarcabile atunci cînd vine vorba de memorie despre chei. Dar când vine vorba de memorie despre abuz, problemele pot obţine un confuz. O diferenţă mare între memorie despre locaţia cheilor şi abuz constă în aceea că putem aproape întotdeauna verifica memoria noastră împotriva realităţii atunci când vine vorba despre locaţia cheilor, dar dovezi pentru abuz sunt prealabile mult mai greu ca noi să fim de accord cu acestea. O altă diferenţă importantă este că de obicei, o pierdere şi o găsire de memorie despre locaţia cheilor nu inspiră dezacordla alte persoane, în timp ce o pierdere și o găsire de memorie despre abuzul constatat are o probabilitate mare de conflicte serios inspirate.

Este această pagină web echilibrată? Uneori, când oamenii scriu despre amintirile/memoriile recuperate, ei spun că propriul lor punctul de vedere este echilibrat. Adesea, fiecare autor sau cercetător crede că poziţia lui sau a ei este echilibrată şi că altele (diferite) sunt puncte de vedere extreme. (Ar fi destul de ciudat, dacă aţi auzit pe cineva spunând "Poziţia mea este una extremă şi dezechilibrată.")

Din acest motiv îmi place să spun "Echilibrul este în ochii privitorului." În acest caz, sunteţi privitorul. Scopul meu cu această pagina web este de a oferi câteva instrumente de gândire despre amintiri / memorii recuperate despre abuz şi să vă dau câteva indicii pentru a obţine mai multe informaţii. Cercetarea mea proprie nu este atât de mult despre amintiri recuperate în sine, ci mai degrabă este axată pe teoria traumei de trădare, care încearcă să explice aspecte de amintiri recuperate, împreună cu alte tipuri de a nu-cunoaştere. Dezbateri referitor la memoria recuperată şi memorie falsă de multe ori mi s-au părut o distragere enervantă de la concentrarea mea de cercetare principală. Cu toate acestea, am simţit uneori că eu trebuie să abordez problemele în scopul de a rezolva confuzia care ar putea altfel interferenţia cu abilitîțile cititorilor mei sau a membrilor publicului pentru a participa la concentrarea la scopul meu principal. Pentru mai multe informaţii despre aceste scopuri principale, teoria traume de trădare, sper că veţi vizita pagina mea web "Ce este trauma de trădare? Ce este teoria traumei de trădare?"

A fost atît de mult scris despre dezbateri referitoe la memorii recuperate că eu nu voi încerca să furnizez aici o listă de referinţe. Site-uri web sugerate mai sus au o listă cu multe referinţe bune pe acest subiect. De asemenea, în răspuns la această pagină unii colegi au sugerat referințe ce eu aduc la: http://dynamic.uoregon.edu/~jjf/suggestedrefs.html. Eu mm oferi aici doar un articol recomandat în ceeace priveşte dezbateri în sine: "Memory, Abuse, and Science: Questioning Claims about the False Memory Syndrome Epidemic–Award address for the American Psychological Association's Award for Distinguished Contributions to Public Service" - este un articol scris de Kenneth Papa, publicat în American Psychologist. Citare şi textul integral pot fi găsite la http://www.kspope.com/memory/memory.php.

Unele lucrări ce colegii mei şi eu am scris se concentrează pe problemele de amintiri / memorii recuperate şi etica în ştiinţă ce înconjoară subiectul despre care aici merge vorba (rezumate şi informaţii despre comenzi pot fi găsite la: http://dynamic.uoregon.edu/~jjf/traumapapers.html.) Cărțile mele (books) au, de asemenea, secţiuni pe această temă. (Şi un plus nou:. un comentariu despre acoperirea mass-media lui Bugs Bunny în Disneyland pe februarie 2003 – Bugs Bunny in Disneyland).

  • Freyd, Jennifer J., and David H. Gleaves (1996). "Remembering" Words Not Presented in Lists: Relevance to the Current Recovered/False Memory Controversy. Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, and Cognition 1996 Vol. 22 (3), 811-813.
  • Freyd, J.J. (1996). The science of memory: Apply with caution. Traumatic StressPoints, 10 (4), 1, 8. Gleaves, D. H. & Freyd, J.J. (1997) Questioning additional claims about the "false memory syndrome" epidemic. [commentary] American Psychologist, 52 993-994.
  • DePrince, A.P. and Freyd, J.J. (1997) So What is the Dispute About? The Judges' Journal: A Quarterly of the Judicial Division of the American Bar Association. 36(3), 70-72.
  • Freyd, J. J. (1998) Science in the Memory Debate. Ethics & Behavior, 8 (2), 101-113.
  • DePrince, A.P. & Freyd, J.J. (1999) Review of Truth in Memory (Lynn & McConkey, Eds.) American Journal of Clinical Hypnosis, 41, 281-283.
  • Freyd, J. J. & Quina, K. (2000) Feminist ethics in the practice of science: The contested memory controversy as an example. In M. Brabeck (Ed) Practicing Feminist Ethics in Psychology (pp. 101-124). Washington, D.C.: American Psychological Association.
  • Stoler, L., Quina, K., DePrince, A.P &. Freyd, J. J. (2001). Recovered memories. In J. Worrell (Ed.) Encyclopedia of Women and Gender, Volume Two. (pp 905-917) San Diego, California and London: Academic Press.
  • Sivers, H., Schooler, J. , Freyd, J. J. (2002) Recovered memories. In V.S. Ramachandran (Ed.) Encyclopedia of the Human Brain, Volume 4. (pp 169-184). San Diego, California and London: Academic Press.
  • DePrince, A.P., Allard, C.B., Oh, H., & Freyd, J.J. (2004). What's in a name for memory errors? Implications and ethical issues arising from the use of the label "false memory" for errors in memory for details. Ethics & Behavior, 14, 201-233.
  • Freyd, J.J., Putnam, F.W., Lyon, T.D., Becker-Blease, K. A., Cheit, R.E., Siegel, N.B., & Pezdek, K. (2005). The problem of child sex abuse [Response to Letters ]. Science, 309, 1183-1185.
  • Middleton, W. Cromer, L. & Freyd, J.J. (2005). Remembering the past: Anticipating a future. Australasian Psychiatry, 13(3), 223-233.
  • Cromer, L.D. & Freyd, J.J. (2007) What influences believing abuse reports? The roles of depicted memory persistence, participant gender, trauma history, and sexism. Psychology of Women's Quarterly, 3, 13-22.
  • Pezdek, K. & Freyd, J.J. (2008). False memory. In C.M. Renzetti & J.L. Edleson (Eds.), Encyclopedia of Interpersonal Violence (Vol 1, pp. 236-237), Thousand Oaks, CA: Sage Publications.

Două încurcături conceptual comune despre memoria recuperată

1. Fenomene derutante, mecanisme şi motivaţia

Pentru a defini mai exact ceea ce ştim şi nu ştim, trebuie să rezolvăm mai multe aspecte implicate şi să punem întrebări ştiinţific maleabile, rămânând în acelaşi timp plini de compasiune şi conştienți de mize mari implicate în aceste probleme. În primul rând, noi trebuie să distingem fenomene (ce), motivaţii (de ce), şi mecanisme (cum). Fenomene sunt evident un eveniment semnificativ (sau serie de evenimente) de uitare și amintire mai târziu.Dar de ce acestea apar într-o chestiune despre motivaţie, şi cum acestea apar într-o chestiune despre mecanisme. O problemă asemănătoare este și în limbajul folosit. Când o frază ca de exemplu "amintirile represte" este utilizată, ce oamenii înseamnă cu aceasta – fenomena, motivaţiile sau mecanismele presupuse? De multe ori nu este clar, şi, uneori, fenomene de amintiri recuperate sunt discreditate, deoarece un mecanism special de "represiune" nu este susţinut de un studiu de cercetare special. Aceste aspecte sunt abordate în detaliu în lucrarea:

Freyd, JJ (1996). trauma Trădarea: logica de uitare abuz copilărie . Cambridge, MA: Harvard University Press.

2. Unirea preciziei amintirii cu persistenţa ei

precizia amintirii/memoriei este gradul în care o memorie este istoric adevărată. Persistenţa memoriei este gradul în care o memorie a rămas disponibilă de-a lungul timpului. Acestea sunt aspecte conceptual independente sau distincte, dar acestea au fost deseori foarte amestecate în dezbateri despre amintirile/memoriile recuperate. Imaginea de mai jos este destinată să ilustreze într-un mod schematic distincţia conceptuală între aceste două dimensiuni de memorie.

Cele două dimensiuni sunt conceptual distincte şi nu neapărat corelează – cu toate acestea ele au fost adesea unite într-o singură dimensiune. O întrebare empirică este ceea ce priveşte relaţia dintre precizia de memorie şi persistenţa de memorie. Sunt oare amintiri indisponibile atunci când am amintit mult mai probabil ca acestea să fie adevărate sau sunt confundate decât amintiri permanent disponibile? Autorii au făcut ambele afirmaţii (de aceea că amintirile recuperate sunt mai susceptibil de a fi adevărate și că amintirile recuperate sunt mai susceptibil de a fi confundate). Cu toate acestea, cercetarea nu suportă în mod clar nici o cerere. De exemplu, Dalenburg (1996) a constatat că amintirile de abuz sexual s-au dovedit a fi mai susceptibili de a fi corecte decît amintiri continuu recuperate. Williams (1995) a investigat amintiri de 129 adulţi a căror abuz în timpul copilăriei au fost documentat de către medic personal calificat. Ea a constatat că, ”în general, femeile cu amintiri recuperate nu a avut mai mult neconcordanţe în conturile lor, spre deosebire de femeile care mereu au amintit"(Williams, 1995, p. 660). Această problemă este abordată în detaliu în lucrarea:

Dalenberg, C. J. (1996). Accuracy, timing and circumstances of disclosure in therapy of recovered and continuous memories of abuse. Journal of Psychiatry & Law, 24, 229-75.

Freyd, J. J. (1998) Science in the Memory Debate. Ethics & Behavior, 8, 101-113.

Williams, L. M. (1995). Recovered memories of abuse in women with documented child sexual victimization histories. Journal of Traumatic Stress, 8, 649-673.

precizie de memorie şi persistenţa memorie sunt însuți fiecare dimensiunile complicate şi provocatoare de memorie, cu o lungă istorie de cercetare în psihologie. Amintiri variază în grade de acurateţe şi persistenţa a ei; rar acestea sunt absolute (cum ar fi un adevărat perfect, greşeală complet, memoria perfect disponibilă sau complet indisponibilă). Precizie de memorie este mai mult complicată de faptul că adevărul istoric – ceea ce sa întâmplat cu adevărat – are, de obicei, elementele de interpretare specifice (de multe ori oamenii nu sunt de acord cu privire la interpretarea evenimentelor curente, și nu țin minte evenimente istorice), şi că o memorie ar putea fi extrem de precisă într-o singur în viziune şi destul de incorectă într-o altă. Persistenţa de memorie este complicată din cauză posibilității oamenilor de a supune unor erori introspecțiile lor proprii cu privire la disponibilitatea memoriei (de exemplu: se pot uita ceea ce, de fapt, a fost amintit în prealabil, sau se poate supraestima disponibilitatea de memorie în retrospectivă). Persistenţa de memorie este, de asemenea, complicată de faptul că memoria în sine este o funcţie de mai multe sub-sisteme separate, astfel încât, de exemplu, putem să nu amintim că am constientizat un eveniment, sar să arătăm prin comportamentul nostru că am învăţat din această situaţie deosebită caeva pentru sine. Vă rugăm să priviți lucrarea Sivers, Schooler, and Freyd (2002) și Freyd (1996) pentru mai multe informații despre psihologia cognitivă de memorie.

Memorie recuperată în Rusia

Este aore memoria recuperată observată în ţări fără expunere în mass-media și constientizare de idei, cum ar fi de disocierea şi recuperarea de memorie? Palesh şi Dalenberg (2006; Dalenberg & Palesh, 2004) au investigat memoriile recuperate şi disociațiile într-un pe exemplul studenţilor din Rusia. Informaţii disponibile public privind abuzul copiilor, disociere, sau amneisia disociativă nu este uşor disponibilă în Rusia. Expunerea studenților din Rusia cu informaţii publicate despre abuz copii, disociere şi memorii recuperate este foarte limitată în comparaţie cu expunerea studenţilor americani. Cu toate acestea Palesh şi ratele Dalenberg raportul de disociere şi tulburări de memorie pentru studenti traumatizați în exemple din Rusia sunt mai mari decât în ​​cele cu student de colegiu din SUA. Aceste constatări "susţin argumentul că disocierea nu este un fenomen al culturii specifice, creat de americani zeloşi / terapeuţi britanici sau un abuz media obsedat, ci poate fi un eveniment universal." (Palesh, 2002, p 2.)

Dalenberg, C. J., & Palesh, O. G. (2004). Relationship between child abuse history, trauma, and dissociation in Russian college students. Child Abuse & Neglect, 28, 461-474.

Palesh, O. G. and C. J. Dalenberg (2006). Recovered memory and amnesia in Russian college students. College students: mental health and coping strategies. Pages 153-165. In M. V. Landow (Ed), College students: mental health and coping strategies. Nova Science Publishers.

Palesh, O.G. (2002) The study of dissociation in Russia: Considerations for the international researcher. ISSD News. 20(6), 2-3.

Un cuvânt de precauţie: cazuri individuale merită atenţie individuală

Uneori este tentant de aplicat rezultatele cercetărilor la situaţiile individuale. Există într-adevăr, moduri prin care putem folosi rezultatele de cercetare pentru a înţelege mai bine experienţele noastre şi situaţii confuze. Cu toate acestea, este important să înțelegem că rezultatele cercetării, de obicei, cel mai bine dezvăluie tendinţele generale şi probabilităţi şi nu se pot aplica şi la o anumită situaţie. Pentru exemplu, cercetare asupra cancerului pulmonar a deschis că fumatul mărește riscul înbolnăvirii. Acest lucru poate fi un fapt important pentru luare în considerare atunci când se decide dacă e rost de fumat, sau, în investigarea unui caz de cancer pulmonar. Cu toate acestea nu am vrea să spunem că cineva care fumează în mod necesar va avea cancer pulmonar, nici măcar că cineva care fumeaza și are cancer pulmonar în mod necesar, nu aș fi avut acesta, fără fumat. Deşi relaţia dintre fumat si cancerul pulmonar este puternică, aceasta nu este absolut. În mod similar, în cazul amintirii / memoriei recuperate am putea să măsurăm și să primim o mulţime de informații şi înţelegere din cercetări, dar indiferent de cât de mult am învăţa de la această cercetare, "cazuri individuale de amintiri în litigiu v-or continua să merita control individual a ideilor mari" ( Freyd, 1994, p 324).

Freyd, J.J. (1994). Betrayal-trauma: Traumatic amnesia as an adaptive response to childhood abuse. Ethics & Behavior, 4, 307-329.

Cîteva FAQ-uri

De ce oamenii uită şi de ce țin aminte? Cum oamenii uită şi amintesc?

Cum şi de ce ar vrea cineva uita ceva atat de aparent semnificativă, astfel cum molestare copilărie şi apoi amintesc că decenii mai târziu? Articole de enciclopedie citată la începutul acestui articol revizuire motivaţii diferite şi pentru mecanisme de amintiri recuperate de abuz. încercarea autorului de a răspunde la aceste întrebări inspirat Tradarea teorie Trauma. Pentru mai multe despre aceasta vă rugăm să consultaţi pagina mea de web: "Ce este o trădare Trauma Ce este Trădarea Trauma Teoria?."

Sunt cereri pentru tăcere un factor pentru neamintire?

Cererile explicite şi implicite pentru tăcere (priviți Veldhuis & Freyd, 1999, citată la What is DARVO?) pot duce la un eşec total, chiar pentru discutarea experienţei. Experienţe care nu au fost niciodată partajate cu oricine altcineva ar putea avea o structură diferită internă diferind astfel de experienţe comune (priviți articolul What is Shareability?).

Cum interacționează gender / gen şi memorie recuperată?

Genul a fost o problemă importantă în dezbateri despre memorie recuperat de-a lungul cercetărilor. Două surse de informaţii despre sex şi memorie recuperată pe care aș recomanda sunt următoarele:

Rivera, M. (Ed.) (1999), Fragment by Fragment: Feminist Perspectives on Memory and Child Sexual Abuse. Charlottetown, PEI Canada: Gynergy Books.

Stoler, L., Quina, K., DePrince, A.P &. Freyd, J. J. (2001) Recovered memories. In J. Worrell (Ed.) Encyclopedia of Women and Gender, Volume Two. (pp 905-917) San Diego, California and London: Academic Press.

Se pare că experienţa bărbaţilor are mai puține trauma de non-trădare decît la femei. (Goldberg şi 2006 Freyd,). Femeile par să aibă mai multe amintiri recuperate de abuz, deoarece acestea pot avea mai multe experienţe cu felul de evenimente care duc la uitarea. (DePrince & Freyd, 2002)

DePrince, A.P. & Freyd, J.J. (2002). The intersection of gender and betrayal in trauma. In R. Kimerling, P.C. Oumette, & J. Wolfe (Eds.) Gender and PTSD. (pp 98-113). New York: Guilford Press.

Goldberg, LR. & Freyd, J.J. (2006). Self-reports of potentially traumatic experiences in an adult community sample: Gender differences and test-retest stabilities of the items in a Brief Betrayal-Trauma Survey. Journal of Trauma & Dissociation, 7(3), 39-63.

Cum să mă refer la această pagină?

Freyd, J.J. (2010). What about Recovered Memories?

Cum eu pot să fac comandă la articolele menţionate pe această pagină?

  • What is a Betrayal Trauma? What is Betrayal Trauma Theory? Ce este o traumă de trădare? Ce este teoria traumei de trădare?
  • What is Shareability? (Ce aste abilitatea de a se împărți?)
  • What is DARVO? (Ce este DARVO?)

Ce trebuie să fac dacă am nevoie de suport pentru mine sau o dersoană care îmi este dragă?

Eu nu sunt un terapeut si eu nu sunt în măsură ca să răspundă la majoritatea de e-mail-uri ce primesc, așa că scriind mie să știți – aceasta poate să nu ajute. Îmi pare rău de acest fapt. Eu vă recomand să vizitați pagina lui David Baldwin de informații despre trauma – Trauma Information Pages, şi selectaţi acolo secţiunea "Supportive Information". Site-urile web enumerate anterior pe această pagină sunt, de asemenea, pline de link-uri utile care vă pot ajuta să găsiţi suport pe care îl cautati. Există, de asemenea, resurse foarte utile si link-uri oferite la site-urile de Stop It Now, Sidran Institute și The Leadership Council on Child Abuse & Interpersonal Violence.

Stanford Cart [Romanian]

By admin on March 14, 2011
Comments Off

Original publication

Căruța din Stanford

De Les Earnest

Martie 2011

Căruța din Stanford a avut o carieră de 45 ani cu suişuri şi coborâşuri. Ea s-a născut ca o platformă de cercetare pentru studierea problemei controlului mașinilor aterizate pe Lună de pe Pamant. Apoi a fost reglat ca un vehicul-robot pentru cercetare în navigare vizuală, și mai apoi pentru câţiva ani a intrat în show-business. Acum locuieşte într-o casă pentru roboți-pensionari la Muzeul de Istorie a Computerilor și aşteaptă o nouă revenire.

Căruța din Stanford cu cablu, 1961

1960-1961 - Căruța din Stanford a fost iniţial construită de absolventul facultații Inginerie Mecanice (IM), studentul James L. Adams pentru a sprijini cercetările sale în privinţa problemei controlului distanţiat a vehiculului cu ajutorul videocamerei. El a lucrat la Jet Propulsion Laboratory la NASA cu un proiect numit Project Prospector, care a fost pornit cu presupunerea că cineva ar putea controla robotul de pe pământ ce se învîrtește în jurul Lunii cu ajutorul unui aparat video de pe un vehicul şi legat cu controlul radio. Cu toate acestea Adams a arătat că ipoteza a fost falsă.

Căruța a avut patru roţi mici de bicicletă cu motoare electrice alimentate de o baterie de maşină şi a cărat o camera de televiziune, cu o privire fixată în direcţia înainte. Testele au fost efectuate utilizând atât direcţionarea cu 2 roţi, cum ar fi o maşină, cît şi direcţionarea cu 4 roti, în care roţile şi camera se întorceau împreună. Căruța a fost conectată printr-un cablu foarte lung la o consolă de control cu ​​un ecran de televiziune şi mecanizme de control pentru direcţie şi viteză. O buclă de bandă magnetică a făcut posibil de a varia intîrzierea comenzilor de direcţie, pentru a simula întârzieri de comunicare.

Adams a explorat controlabilitatea a vehiculului evitând în acelaşi timp obstacole cu diferite combinaţii de întârziere de comunicare şi de viteză. Atunci când comenzile de direcţie sunt întârziate de comunicaţii există o tendinţă pentru operator de a supraîntoarce și de a pierde controlul. Printre alte lucruri, Adams a arătat în teza sa de doctorat, cu o întârziere de comunicare corespunzătoare pentru o înconjurare a Lunii (aproximativ 2 1 / 2 secunde) vehiculul nu a putut fi controlat în cazul în care merge în mod credibil mai rapid decât aproximativ 0,2 mile / h (0.3 km / h).

Căruța din Stanford cu legături de radio, 1963

1962-1963 - studentul absolvent a facultății de Inginerie Mecanică Paul W. Braisted a conceput un sistem pentru a îmbunătăţi controlabilitatea a vehiculului prin adăugarea unui computer analog care a funcționat ca un predictor ce a luat în considerare comenzile direcţionale precedente şi a pus un punct luminos pe ecran de televiziune la locaţia prezisă a căruței atunci când o comandă de direcţie actuală trebuia să înceapă să aibă efect. Cu această adăugare, vehiculul ar putea fi controlate de la distanța de 5 m/h (8 km / h). Totuși a existat o limitare fundamentală a teleoperațiunii în faptul că dacă în timpul călătoriei intervalul de timp este mai mare decât distanţa de la vehicul pînă la un obstacol nevăzut nu există nici o modalitate de a evita lovirea. Braisted a terminat disertaţia sa în 1963.

Cu toate acestea, perspectiva imediată a aplicării acestei tehnologii a fost întîrziată, ca urmare fiind dat anunțul presedintelui John F. Kennedy, pe data de 12 septembrie 1962, despre misiunea SUA cu echipaj uman pe Lună.

Căruța din Stanford la SAIL, configurată ca robot de drum

1964-1971 – Căruța evident stătea neutilizată într-un laborator IM până în 1966 când Les Earnest, un cercetător superior care a aderat recent la Stanford Artificial Intelligence Lab (SAIL), a găsito şi a vorbit cu creatorul ei, James Adams, referitor la utilizarea de SAIL a aceastiea pentru a încerca navigarea pe drumul din jurul laboratorului sub control calculatorului folosind referinţe vizuale. Cu toate acestea, legături radio si alte aparate electronice care au existat anterior au dispărut, aşa că el a recrutat pe doctorantul de Inginerie Electrică Rodney Schmidt pentru a construi un mic transmiţător de televiziune şi de putere legăturii de control a radioului şi efectuat proiectul de orientare vizuală.

Lui SAIL a fost acordat o licenţă de televiziune experimentală de către Commisia Federală de Communicații pentru Canalurile 22 şi 23 şi operații experimentale s-au început cu un operator uman care controla căruța prin intermediul unui calculator bazat pe imagini de televiziune. Prof. John McCarthy în acest moment a devenit interesat de proiect şi, ca directorul al SAIL a preluat supravegherea acestui experiment. Folosind procesorul KA10, care lucrat la aproximativ 0.65 MIPS, Schmidt a fost în cele din urmă în stare să facă ca căruța să urmeze automat o linie de contrast albă ridicată în condiţii de iluminare controlate la o viteza de aproximativ 0.8 m/h (1.3 km / h). Schmidt a completat disertaţia sa în 1971.

Căruța din Stanford cu slider, 1979

1971-1980 - doctorantul Bruce Baumgart şi câţiva alți studenţi absolvenți au experimentat cu căruţa înainte de a trece la subiectele unei altei tezei. Căruța a fost schimbată în această perioadă de la direcţionarea de 4 roţi la 2 roţi. Hans Moravec, care venise la Stanford în special pentru a lucra cu navigare vizuală, a lucrat cu ea, dar a suferit un regres în octombrie 1973 când căruța s-a rasturnat peste o rampă de ieşire în timp ce era sub control manual şi cînd a nimerit un acid în baterie peste toate aparate electronice sale.

Moravec a fost capabil să ceară ajutorul roboticistului Victor Scheinman în 1977 pentru a construi un "slider", un mecanism cu articulaţie mobilă care muta camera de televiziune dintr-o parte în alta pentru a obţine mai multe vizualizări fără mişcarea căruței. Folosind procesorul KL10 disponibile de pe atunci, care a lucrat la aproximativ 2,5 MIPS, Moravec în cele din urmă putea utiliza viziune binoculară pentru a naviga încet în jurul obstacolelor într-un mediu controlat. Căruța s-a mutat într-un metru punctînd de la zece la cincisprezece minute pentru pauze de procesare a imaginii şi planificarea rutelor. În 1979, căruța a traversat cu succes o cameră umplută cu scaune fără intervenţie umană, în aproximativ cinci ore. Moravec a terminat disertaţia sa în 1980 sa în 1980 şi există un Succesorul.

1980-2000 - Dupa ce SAIL a fost închis în 1980 cărușa din nou a intrat în depozitare până în anul 1987 când, la cererea Muzeului de Calculatoare din Boston, o serie de dispozitive robotice înechite au fost trimise la o expoziție nou asamblată de Oliver Strimpel. Teatrul Mașinilor Deștepte, mai târziu redenumit în Teatrul Roboților (Robot Theater), a fost o colectie de artefacte pe scenă, luminate în ordine,cu unele mișcări în momentele lor de glorie, sincronizate într-un film, dovedind că, chiar şi roboţi vechi pot avea o doua carieră în show-biz.

2000 - și în prezent După ce muzeul din Boston s-a închis, roboţii şi alte artefacte au fost trimise la succesorul său, Muzeul de Istorie a Computerilor din Mountain View, California, unde căruța se află și astăzi. Ea probabil va reapărea într-o expoziţie viitoare.

Succesorul

SAIL astăzi, sub conducerea lui Sebastian Thrun, a dezvoltat un vehicul-robot numit Stanley, care în 2005 a câştigat concursul DARPA, o goană prin deşertul Nevada.

Mulțumiri

Mulţumim pe James Adams, Bruce Baumgart, Hans Moravec, şi Oliver Strimpel pentru furnizarea de informaţii sau revizuirea versiunilor anterioare ale acestui cont.

Următoarea disertație de doctorat de la Universitatea din Stanford a ieșit după investigațiile efectuate cu căruța din Standford.

[1] Adams, James Lowell, Remote control with long transmission delays, PhD in Mechanical Engineering, 1961.

[2] Braisted, Paul Wilder, Study of a predictor for remote control systems operating with signal transmission delays, PhD in Mechanical Engineering, 1963.

[3] Schmidt, Rodney Albert, Jr., A study of the real-time control of a computer-driven vehicle, PhD in Elecetrical Engineering, 1971.

[4] Moravec, Hans Peter, Obstacle avoidance and navigation in the real world by a seeing robot rover, PhD in Computer Science, 1980.

Collaborative Learning in Asynchronous Learning Networks: Building Learning Communities [Romanian]

By admin on March 14, 2011
Comments Off

Original publication

Învăţarea colaborativă în reţele de învăţare asincronice: construcția comunităţilor de învăţare

Invitat la "WEB98" Orlando Florida noiembrie 1998
Starr Roxanne Hiltz, Institutul Tehnologic din New Jersey

Drepturile de autor, 1998

REZUMAT

Unul din efectele negative potenţiale de cursuri on-line este o pierdere de relaţii sociale şi a sentimentului de comunitate, care este de obicei prezent într-un campus tradițional. Dovada prezentată este că strategiile de învăţare prin colaborare, care necesită clasele relativ mici sau grupuri activ instruite de un instructor, sunt necesare pentru cursuri bazate pe web pentru a fi la fel de eficace ca şi cursuri de clasă tradiţionale.

1. Introducere

Utilizarea Internetului pentru a oferi "oricând, oriunde" învățămînt este frecvent menţionată sub numele de "reţele de învăţare asincronice" (eng. ALN – asynchronous learning networks). Există două modele posibile pentru utilizarea ALN. Un model este "piaţa de masă:" imitînd metoda precedentă, în principal, moduri de învăţare la distanţă "într-un fel" cu livrarea materialelor pentru elevi, primind înapoi sarcini individuale sau materiale de testare, şi furnizînd unele mijloace limitate de comunicare de unu-la-unu între student şi instructor. Pagini Web ar putea înlocui video pentru lecții, şi e-mail ar putea înlocui suprafaţă mail pentru corespondența între elev-profesor, dar este în esenţă acelaşi model pedagogic. Acest lucru are avantajul pentru instituţiile de învăţământ în aceea că învățămîntul poate fi foarte "ieftin"; sute sau chiar mii de studenţi pot fi cazate într-un singur curs. Adjuncții necostisitori pot fi angajați să facă clasificare şi comunicare.

Un model foarte diferit este de a utiliza tehnologia pentru a încerca de a crea un fel de comunitate de învăţare care se poate transforma într-un seminar de absolvent bun, în cazul în care elevii învaţă unul de la altul, în echipă, şi unde membrii facultăţii structurează subiectele, oferă expertize şi lucrează în strânsă colaborare cu studenţii care se pregătesc pentru proiectele lor de prezentare îm grup. În acest model, membru al facultatii însuşi este direct şi activ implicat în facilitarea colaborării şi interacţiunii de grup în rândul celor ce se învață pe o bază de zi cu zi, şi aici există limite pentru numărul de studenţi care pot fi cu succes cazaţi într-o așa "reţeade învăţare "(Harasim, Hiltz, Teles & Turoff, 1994). Deşi cifrele aproximativ dublează ceea 10-15 de seminare faţă în faţă pot include cu uşurinţă, fără face dificil pentru toată lumea participarea activă la toate sesiunile, totuşi așa "reţea de învăţare" sau "comunitate de învăţare", e o alegere de învăţământ cu o livrare relativ scumpă. Întrebarea este, dacă aceasta merită să fie așa de scumpă? Este oare colaborarea online de învăţare într-adevăr superioară în utilizarea Web-ului pentru studenţi în interacţionarea în mod individual cu materiale educaţionale? Şi cum acestea se compară cu ​​sălile de clasă tradiţionale de diferite tipuri (clase de dimensiuni mici cu stilul p/u seminar și sala de lectură mare)?

Dovezile noastre cu privire la aceste chestiuni sunt limitate, dar acest articol va descrie pe scurt câteva studii care au fost efectuate pentru oferirea câtorva date pentru a răspunde la aceste întrebări. În primul rând, cu toate acestea, se va revizui natura învăţării colaborative faţă de alte modele, şi unele dintre problemele ridicate de educaţie mediată pe Web.

2. Sfârşitul comunității?

Problemele ridicate aici nu sunt doar de grijă "academică"; acestea au fost des ridicate în mass-media, şi au devenit probleme de interes public general. Luaţi în considerare, de exemplu, titlurile destul de senzaţionale folosite pentru a descrie eliberarea unor constatări preliminare dintr-un studiu de utilizatori de Internet de la Pittsburgh. "Cercetatorii au găsit trist tristă lumea singuratică în ”ciberspațiu" (The New York Times, priviți figura 1) şi articolul "Study: Internet Causes Depression" (The Washington Post- see http://search.washingtonpost.com/wp-srv/WAPO/19980831/ V000514-083198-idx.html), cu siguranţă ce ar face un membru al facultăţii potenţial sau student a face o pauză înainte de a se semna pentru un curs online.

Problemele ridicate în studiul lui Carnegie Mellon din Pittsburgh a utilizatorilor de Internet sunt de cele grave, dar senzaţionalismul este tulburător. Ca şi colegul meu, Ioan Sener din Virginia, notat într-un comentariu online, "Eu cred că creatorul de acest titlu ar trebui să fie trimis la tablă şi să scrie de 100 de ori: ”Corelaţia nu implică în mod necesar cauzalitatea". " … Mai important e că semnificaţia statistică a fost confundată cu semnificaţie reală. De când are o reducere de la 66 de persoane la 63 persoane într-un "cerc social" activ să constituie o "lume tristă și singuratică?"

Comunicare mediată de calculator poate fi o bază pentru persoanele cu interese comune pentru a forma şi susţine relaţii şi comunităţi (Hiltz şi Wellman, 1997). Comparativ cu comunităţi "offline", comunităţi ”online” tind să fie mai mari, mai dispersate în spaţiu şi timp, mai dens unite, şi au membrii cu caracteristici mai eterogene sociale, dar cu atitudini mai omogene. În ciuda temerilor anterioare contrare, comunităţile online pot oferi sprijin emoţional şi sociabilitate, precum şi informaţii şi ajutor instrumental. Cu toate acestea, acesta trebuie să apară în software legal de support a comunicării de grup (un subiect dincolo de sfera de aplicare a acestei lucrări), dar de asemenea, cu un accent pe abordări de învăţare prin colaborare mai degrabă decât de învăţare individuală.

Model 1: extras din Recent News StoryAugust 30, 1998 Copyright 1998 The New York Times Company

Cercetatorii găsesc lumea tristă și singuratică în ciberspațiu de Amy Harmon (Researchers Find Sad, Lonely World in Cyberspace By Amy Harmon)

În primul studiul concentrat pe efecte sociale şi psihologice de utilizare a internetului la domiciliu, cercetătorii (inclusiv Robert Kraut) de la Carnegie Mellon University au descoperit ca persoanele care petrec chiar şi câteva ore pe săptămână online au mai mari depresii şi simt singurătatea mai des decât ar fi dacă aceștea aș folosi reţeaua mai putin frecvent … noul studiu … ridică întrebări tulburătoare despre natura comunicării "virtuale" şi relaţiile de libertate care sunt adesea formate în vid de spaţiul virtual … Participanții a studiului au arătat un declin în interacţiune cu membrii familiei şi o reducere în cercurile lor de prieteni care direct corespundeau cantității de timp ce ei au petrecut online …

În măsurarea depresiei, răspunsurile au fost reprezentat într-un grafic pe o scară de la 0 la 3, cu 0 fiind cel mai puţin deprimat şi 3 fiind cel mai deprimat. Singurătatea a fost reprezentată pe o scară de la 1 la 5 … Până la sfârşitul studiului, cercetatorii au descoperit că o oră pe săptămână pe Internet a condus, în mediu, la o creştere de 0.03, sau 1 procent, pe scara depresiei, o pierdere de 2,7 membri ai cercului subiectelor sociale, care în mediu enumăra 66 de persoane, şi o creştere de 0.02, sau patru zecimi de 1 un procent, pe scara singurătăţii.

Subiecte expuse variaţii mari în toate cele trei efecte măsurate, şi în timp ce efectele net nu au fost mari, ei au fost statistic semnificative în demonstrarea deteriorarea vieţii sociale şi psihologice, a spus Kraut. … "Ipoteza noastra este ca exista mai multe cazuri în care veţi construi relatii superficiale, care să conducă la o scădere generală a sentimentului de legătură cu alte persoane", a spus Kraut.

Studiul a urmarit comportamentul de 169 de participanţi în zona orașului Pittsburgh

care au fost selectați din cele patru școli si grupuri comunitare. Deoarece participanții la studiu nu au fost selectați aleator, nu este clar modul în care rezultatele se aplică la populaţia în general. De asemenea, este conceput că unele factori nemăsurate au cauzat creşteri simultane în utilizarea Internetului şi scăderea nivelurilor normale de implicare socială.Mai mult decât atât, efectul de utilizare a Internetului a variat, în depenpență de modelele de trai a unui individ şi tipul de utilizare a calculatorului…

3. Ce este învăţarea colaborativă?

Abordările passive la învăţăre presupună că elevii "învață", prin primirea şi asimilarea cunoştinţelor individuale, independent de alţii (Bouton şi Garth, 1983). În schimb, abordări active prezintă învăţare ca un proces social care are loc printr-o comunicare cu alţii (Mead, 1934). Cel care învaţă activ construieşte în mod activ cunoştinţele prin formularea ideilor în cuvinte, şi aceste idei sunt construite prin reacţii şi răspunsuri ale altora (Bouton şi Garth, 1983; Alavi, 1994). Cu alte cuvinte, învăţarea nu este numai proced activ, dar, de asemenea, și interactiv.

În special, învățarea colaborativă sau de grup se referă la metode de instruire care să încurajează elevii să lucreze împreună la sarcinile academice. Învăţare colaborativă este fundamental diferită de la cele metode traditionale de " transfer direct" sau "de transmitere a cunoştinţelor printr-un singur mod", model în care instructorul este singura sursă de cunoştinţe sau abilităţi (Harasim, 1990).

În învăţarea colaborativă, instrucţiuni sunt centrate pe elev, mai degrabă decât centrate pe profesor şi cunoştinţele sunt privit ca un construct social, facilitatate de interacţiuni egale, evaluare şi cooperare. Prin urmare, rolul profesorului se schimbă de la transferul de cunoştinţe la elevi ("înțeleptul pe scena"), la un facilitator în construcţie de către studenţi a cunoştinţelor lor proprii ("ghid parțial"). Câteva exemple de activităţi de învăţare prin colaborare sunt prezentări de stil de seminar şi discuţii, dezbateri, proiecte de grup, exerciţii de simulare şi jocuri de rol şi eseuri de compoziţie a colaborării, întrebările de examen, povestiri sau planuri de cercetare (Hiltz şi Turoff, 1993). Această nouă concepţie de învăţare schimbă mult accentul de interacţiune între profesor-student la rolul de relaţii între egali în succesul educaţional (Johnson, 1981).

3. Importanţa de învăţare colaborativă într-un mediu ALN

Nu există nici o îndoială că ALN au dezavantaje, precum şi avantaje în comparaţie cu săli de clasă tradiţionale. Avantajul major este comoditatea ("oricând / oriunde"), care la rândul său, facilitează studenţilor posibilitatea de a avea mai multe interacţiune totale în fiecare săptămână cu profesorul şi cu colegii, şi posibilitatea de a învăţa în ritmul şi orele cele mai potrivite pentru necesitățile lor individuale. Neajunsurile majore sunt (1), lăţime de bandă limitată sau "media bogăţie" (Daft & Lengel, 1986) şi (2) frustrarea de aşteptare a sumei de timp imprevizibile pentru a primi reacţie sau răspuns. Punctele slabe ale ALN ca unui mod de comunicare reduce sentimentul de "prezenţa socială" a cadrelor didactici şi ceilalţi membri ai grupului. La rândul său, acest lucru poate reduce sever sentimente de motivare si implicare, şi, astfel, a afecta negativ rezultatele învăţării. Cu toate acestea, un accent pe învăţarea colaborativă poate sublinia avantajele şi a depăşi unele dintre dezavantajele de comunicare asincronică mediată de computer.

Cîteve studii au arătat că învăţarea prin colaborare rezultă strategiile de implicare a studenţilor mai mult cu cursul (Hiltz, 1994), şi implicarea mai multă este în procesul de învăţare (Harasim, 1990). Metode de de învăţare colaborativă sunt mai eficiente decât metodele tradiţionale de învăţare al elevilor în promovarea şi realizarea (Johnson, 1981), şi acestea sporesc satisfacţia studenţilor a învăţării şi de experienţa în clasă. Paginile următoare pe scurt descriu unele studii recente care furnizează dovezi că învăţarea colaborativă este foarte importantă pentru succesul ALN-urilor în crearea rezultate pozitive pentru studenți.

3.1. Studiile efectuate în ”clasa virtuală” ("Virtual Classroom") Ò la NJIT

Într-un proiect în curs de desfăşurare la NJIT care acoperă mai mult de un deceniu, datele au fost colectate nu numai de la toţi elevii din secţiunile ce au folosit sistemul ALN, Virtual Classroom Ò (sau VC), dar și de la utilizatori de pagini Web şi casete video sau CD pentru materiale de curs, dar de asemenea, în secţiunile de acelaşi curs predat de către instructori sau de acelaşi set de instructori, folosind aproximativ aceeaşi programă, în alte trei moduri: traditional sau faţă-în-faţă, modul distanţiat "tradiţional" de toate tipuri de video, şi o combinaţie de faţă- în-faţă şi VC. Rezultatele chestionarului pentru post-curs pentru o fază recentă de trei ani a proiectului (peste 600 de răspunsuri de la studenţii care au folosit sistemul) şi datele de grad pentru toate cele trei ani au fost rezumate aici. În chestionar de post-curs, studenţii au fost invitaţi să compare experienţele lor în cursul lor de VC, cu cursuri tradiționale faţă-în-faţă. În general, rezultatele acestor evaluări subiective au fost pozitive. De exemplu:

Peste jumătate din elevii din VC + secţiunile video experimentale au simţit că au această opţiune disponibilă le-a permis să le finalizeze mai multe cursuri de semestru decât ar fi fost altfel posibil (şi să facă astfel un progres mai rapid faţă de anul lor de învățămînt).

Subiectiv, majoritatea elevilor cred că VC îmbunătăește confortul de acces de curs (73%), accesul la profesori (65%), şi calitatea de învăţare (58%).

Statisticile corelării susțin premisa teoretică că participarea online activă atât de facultate şi studenţi, precum şi utilizarea de grup sau a strategiilor de învăţare în colaborare în ALN, sunt pozitiv legate de rezultatele dorite.

O scară de multi-elemente a fost construită pentru a masura gradul perceput de învăţare colaborativă, care sa corelat semnificativ (p = <.001), cu scări de măsurare a rezultatele generale de curs (R = .31, N = 749) , şi rate generale a experienţei a clasei virtuale (R =. 30; N = 632).

Rezultatele măsurate de grade în cursurile nu prezintă diferenţe semnificative între moduri. Doar două cursuri au arătat diferenţe semnificative, una în fiecare directie. Gradele de curs sunt doar slab corelate cu cele mai multe variabile măsurate, cu excepţia pentru media generală a punctului de grad (R2= .21, N= 1531, p = <.001).

Deşi gradul de colaborare perceput de învăţare în cursul corelează semnificativ cu rezultatele percepute, aşa cum sa menţionat mai sus, "corelaţia nu este cauzală". Fiind online, aceasta se confundă cu învăţarea colaborativă. În plus, toate cursurile utilizate presupun abordări colaborative de învăţare (deşi acest lucru a fost implementat în unele cursuri mai bine şi mai coerent decât în ​​altele). Avem nevoie de o abordare mai experimentală pentru a testa dacă învăţarea colaborativă este un mecanism cheie în mărirea eficienței ALN-ului, şi măsura în care grupurile de învăţare colaborativă pot fi la fel de eficace ca şi grupuri de colaborare de învăţare faţă-în-faţă.

3.2 Un experiment despre învăţare colaborativă la NJIT

Recent finalizată, cercetare disertaţie (Benbunan-Fich, 1997) se bazează pe un experiment care compară grupurile şi indivizi în rezolvarea cazurilor cu scenarii etice, cu şi fără suport de comunicare mediată de computer. Un design 2×2 factorial de trecere a două moduri de comunicare (offline cu un timp de sarcina de două ore faţă de conferinţă prin computer asincronică cu o perioadă de sarcină de zece zile, aceste vremuri au fost stabilite ca fiind optime în studiile de testare) şi două tipuri de lucru în echipă (persoane care lucrează singuri faţă de persoanele ce colaborarează în grupuri), a fost concepute pentru a evalua efectele separate şi în comun de mediu de comunicare şi strategii de colaborare față de învăţare individuală. În ambele condiţii, studenți intr-un curs de ”Calculatoare şi Societatea” a primit un scenariu de caz etic ce cuprinde sarcina de o săptămâna înainte de timp, şi li sa permis să folosească orice alte materiale scrise în timptl ce se discuta cazul. În starea offline individuală, elevii au rezolvat cazul individual, într-un exerciţiu în clasă ca un test cu cartea deschisă, şi a au primit note individuale bazate pe propriile performanţe. În starea online individuală, elevii aă postat pur şi simplu răspunsurile lor individuale online. În starea offline grupului, membrii echipei au discutat și au rezolvat cazul de interacţiunea faţă-în-faţă şi au pregătit un raportul. În starea online grupului, membrii echipei au interacţionat cu ajutorul conferinţei de computer asincronice ca singurul mijloc de comunicare, şi au prezentat un raport de grup.

Cesiunea de 136 subiecţi la condiţiile experimentale a fost făcută cât mai aleatorie și unii elevi au fost cu adevărat "la distanţă" şi nu au putut ajunge la campus. Elevii repartizați aleatoriu la o stare de grup au fost apoi repartizați aleatoriu la un anumit grup. Învăţare percepută a fost măsurată imediat după experimentul în chestionar de post-test, folosind o scară de şapte elemente adaptat de la Hiltz (1994; alfa lui Chronbach = .92). Calitatea analizei produse a fost evaluată de către trei judecători experți pe un număr de dimensiuni, inclusiv măsura în care principiile legale corecte au fost identificate şi aplicate la scenariu. Învăţare "reală" a fost măsurată la examenul final cu două scenarii similare etice, și după două săptămâni experiment sa încheiat.

Rezultatele indică faptul că lucrul în grupuri, în loc lucru individual, în mod semnificativ creşte motivaţia, percepţia de dezvoltare a abilităţilor şi a satisfacţia de soluţie. În ceea ce priveşte învăţarea auto-raportată (priviți Hiltz & Benbunan-Fich, 1997), aici există, ca o presupunere, o interacţiune între mediu de comunicare şi de grup faţă de învăţare individuală. Conform rezultatelor, condiţiile cu (sau fără) ambii factori, adică individuali manuali şi grupuri online, percep învăţare mai multă decât condiţiile în care numai unul dintre factori a fost prezent.

Implicaţiile pentru ALN constau în aceea că indivizii sunt online pentru a interacţiona cu materiale de curs. Aceasta nu este la fel de eficient ca şi lecție de clasă, dar utilizând abordări de învăţare prin colaborare pot face învăţare on-line de cel puţin la fel de eficace ca şi învățămîntul în clasă.

3.3. Un experiment la Penn State

În total au fost 43 absolventi ce au participat la un experiment recent la Harrisburg, Pensilvania, efectuat de Ocker şi Yaverbaum (1998). Marea majoritate (40) au fost studenţii part-time, cu ocuparea de muncă de full-time (38). Toţi elevii au fost înscrişi în clasa de bază a sistemelor de informaţiile necesare de toți studenţi MBA si MS / IS. Autorii subliniază că, deşi a fost deja mai mult de un deceniu de literatură despre comunicarea mediată de computer în învățămînt, nu a fost clar dacă acesta este un inlocuitor eficient pentru colaborare față-în-față. Acest studiu a încercat să adauge ceva nou la acest domeniu de cercetare prin explorarea efectelor a două moduri de colaborare în grupuri studenţești. În urma unui experiment artificial măsrat repetat, fiecare grup de studenţi a colaborat cu două studii de caz, folosind o colaborare faţă-în-faţă şi celelalte conferinţe asincronice folosind tehnologia de calculatoare ca mijloace de colaborare. Constatările indică faptul că colaborare asincronică este la fel de eficace ca şi colaborare faţă-în-faţă în termeni de învăţare, calitatea de soluţie, conţinutul soluţiei şi satisfacţia cu privire la calitatea soluţiei.Cu toate acestea, studenţii au fost semnificativ mai puţin mulţumiţi de experiența asincronică de învăţare, atât în ​​ceea ce priveşte procesul de interacţiune de grup, precum şi de calitatea de discuţiilor în grup.

4. Sumar şi concluzie: crearea şi susţinerea comunităţi de învăţare

Modele de învăţare colaborativă sunt mai eficiente pentru învăţarea online decât abordările pedagogice care pun accentul pe persoane ce lucrează individual, cu materialele postate online. Structuri software pot fi construite, și aceasta va sprijini colaborarea în cadrul grupului. Cu toate acestea, ele pot facilita doar comportamentul dorit, dar nu-l produce. Pentru grupul ca xe de a adapta la o structură de interacţiune, care este în colaborare naturală, instructorul trebuie să șabloneze un model, şi să încurajeze comportamentul dorit, iar elevii trebuie să fie capabili şi dispuși să participe la activități în mod regulat.

O serie de studii indică faptul că, atunci când învăţarea colaborativă este utilizat în livrarea ALN ​​, rezultatele "obiectiv" în ceea ce priveşte stăpânirea de materiale şi eficienţa învățămîntukui tind să fie egale sau mai bune decât lecțiile tradiţionale făță-în-faţă. Cu toate acestea, chiar şi atunci când învăţarea colaborativă este folosită, curenta "stare a technologiilor" a sistemelor și plus pedagogie pare să ducă la sentimentul mai puţin de comunitate decât de obicei obţinut interacţiuni faţă în faţă într-un grup mic. Problema cum de construit şi de susţinut așa fel de comunitati online de învăţare este, aşadar, o zonă în care cercetătorii de ALN ar trebui să concentreze eforturile sale.

Premisa cea mai de bază de la care toate predările online ar trebui să înceapă este obiectivul de a construi o comunitate de învăţare pentru a facilita schimbul de idei, informaţii, şi sentimente printre membrii comunităţii. Fiecare "electură" (lectură electronică) ar trebui să fie concepute pentru a include întrebări de discuţii sau de răspuns între grupuri de elevi, reprezentând mai degrabă decât pur şi simplu un mod de transmitere a "cunoştințelor". Studenţii, precum şi instructor, ar trebui să fie încurajați să atingă subiecte noi şi să pună întrebări de clasă; şi de a răspunde la contribuţiile altora. Acest tip de interacţiune de zi cu zi cere o atenţie constantă de la instructor, astfel, este un mod de muncă intensivă de predare a cursului.

Colegiile şi universităţile ar trebui să le pasă nu cu cât de repede pot "pune cursurile lor pe Web", dar cu aflarea modului în care această tehnologie poate fi folosită pentru a construi şi susţine comunităţi de învăţare. Acest lucru are implicaţii fiscale: utilizând metode de învăţare prin colaborare necesită clase relativ mici sau sectiuni de cursuri, care necesită o atenţie zilnică de la un membru al facultăţii.

Mulţumiri

Cercetare şi dezvoltare cu privire la utilizarea reţelelor asincronice de învăţare la NJIT au fost susţinute de către Alfred P. Sloan şi Fundaţia Centrul pentru Cercetare Multimedia la NJIT, printr-un grant de la Comisiei de Știinţă şi Tehnologie din New Jersey. Cercetările continue privind structurile de software adecvat pentru activităţile de colaborare prin intermediul comunicării asincronice mediată de computer sunt parţial susţinute de subventii de la Fondația Științifică Națională (NSF-IRI-9015236). Opiniile exprimate în această lucrare sunt numai cele ale autorului. Sunt recunoscător mulţor colegi şi studenţi care au făcut acest lucru posibil pentru cercetare, cu mulţumiri speciale pentru Raquel Benbunan, Ellen Schreihofer, Murray Turoff, și Beth Anne Mardekian.

Referințe

  • Alavi, M. 1994. "Computer-Mediated Collaborative Learning: An Empirical Evaluation". MIS Quarterly. June, pp. 150-174.
  • Benbunan-Fich, R. (1997). Effects of Computer-Mediated Communication Systems on Learning, Performance and Satisfaction: A Comparison of Groups and Individuals Solving Ethical Case Scenarios. Ph.D. dissertation, Rutgers University/NJIT joint program in the Management of Computer Systems.
  • Bouton, C. and Garth, R.Y. 1983. Learning in Groups. San Francisco: Jossey-Bass, Inc.
  • Daft, R.L and Lengel R.H. 1986. "Organizational information requirements, media richness and structural design". Management Science, Vol. 32, N.5, pp 554-571.
  • Harasim, L. Ed. 1990. On-Line Education: Perspectives on a new medium, New York: Praeger/Greenwood.
  • Harasim, L., Hiltz, S.R., Teles, L., and Turoff, M., 1995. Learning Networks: A Field Guide to Teaching and Learning Online. Cambridge MA: MIT Press.
  • Hiltz, S.R. 1994. The Virtual Classroom: Learning without limits via computer networks. New Jersey: Ablex Publishing Corporation.
  • Hiltz, S.R. and Benbunan-Fich, R. Evaluating the Importance of Collaborative Learning in ALN’s. Paper submitted for Frontiers in Education session on Evaluating Asynchronous Learning Networks, November 1997.
  • Hiltz, S.R. and Turoff, M. 1978/1993. The Network Nation: Human Communication via Computer. Revised edition, Cambridge MA: MIT Press.
  • Hiltz, S. R. and Wellman, B. 1997. Asynchronous learning networks as a virtual classroom. Communications of the ACM, Vol. 40, N. 9, September, pp. 44-49.
  • Johnson, D. W. 1981. "Student-student interaction: The neglected variable in education". Educational Research, Vol. 10, N.1, pp. 5-10.
  • Mead, G.H., 1934. Mind, Self and Society. Chicago, U. of Chicago Press.
  • Ocker, R.J. and Yaverbaum, Gayle J. Asynchronous Computer-mediated Communication versus Face-to-face Collaboration: Results on Student Learning, Quality and Satisfaction. Working paper, School of Business Administration, Pennsylvania State University at Harrisburg.

Temporal videomosaics [Romanian]

By admin on March 11, 2011
Comments Off

Original publication

Video mosaic temporal

Tilke Judd

Proiect final pentru Camera Cultura MAS 964 predat de Ramesh Raskar

Rezumat

Am scopul de a face un nou tip de videomosaic prin înlocuirea fiecărui cadru al unui video de intrare de-a lungul axei timpului cu o imagine nouă găsită din bază de date de imagini imensă. Deşi videomosaicul se face din conţinutul complet diferit decît video original, forma şi mişcarea obiectelor în video original ar trebui să fie încă evidentă.

Motivaţie

photomosaic

Photomosaicul este un montaj 2D atrăgător care imbină tehnologie, artă şi imaginaţie.Este oare posibil un similar concept în 3D? Apariţia a vectorului caracteristicilor esențiale de la Oliva şi Torralba [1] a permis noi posibilităţi de a găsi imagini care sunt similare în conţinut semantic şi schematic. Introducerea bazei de date LabelMe de la Russell și alții [2] conţine peste 74k de obiecte umane etichetate din 25k de scene de imagini. Ambele permit noi posibilităţi în potrivirea conţinutului şi aspectului între imagini şi potenţialul de a face videomosaicuri posibile.

Lucru de referință

Încercările anterioare de a face videomozaicuri au împărţit adesea planul imaginei 2D a lui video în pătrate mici şi înlocuitde fiecare patrat cu noul minivideo de o asemenea culoare şi  fluxul optic. Rezultatele de acest tip pot fi vazute pe web-pagina  lui Steve Martin sau în lucrarea lui Klein și alții despre videomozaicuri [5].

sfgsdf kayak videomosaic

Eu am scopul de a crea un videomozaic printr-o metodă diferită: împărţind video de-a lungul axei timpului în loc de axa plană 2D a imaginei. Un proiect care se deplasează într-un spațiu similar este descries de Ronit Slyer în Flickrbooks unde el încearcă să transforme imagini consecutive.

Abordare

Idee principală:

depiction of approach

1) Culegem o bază de date mare de imagini de la Flickr şi / sau LabelMe

2) Pentru fiecare cadru al video-ului de intrare, alegem un cadru de replasare de la baza de date prin găsirea celei mai asemănătoare imagini folosind fie vectorul caracteristicilor esențiale, suma diferenţelor pătrate (SDP), pe o versiune în tonuri de gri 32x32 a imaginii, sau folosind obiecte etichetate  din baza de date LabelMe, cadrînd  şi centrînd obiectul dorit.

Rezultate

Aici vom prezenta rezultatele videomosaicului primit de către folosirea vectorului sintezei caracteristicilor şi SDF pentru a găsi cadre de înlocuire.

Esenţa  scenei este o reprezentare acesteia introdusă în [8] ca un vector cu lungime caracteristică de 512. Ea găseşte prin calcularea caracteristici orientate spre filtru pe o grilă 4x4 a imaginii. În general, esenţa unei imagini reprezintă structura spațială acesteia; două imagini cu sinteza vectorilor  similară au aspecte similare şi, adesea, scene similare.

Suma diferenţelor pătrate a coincidențelor  sunt gasite prin compararea valorilor de luminanţă a  versiunii tonurilor gri 32x32 a imaginii în baza de date. În general, valorile luminanţei fiecărei imagini ar trebuie să fie normalizată în mediu la 1 (cu toate acestea, mai jos exemplul care nu a luat în aceasta considerare).

Acest exemplu de cadrurile a videomosaic provine dintr-o bază de date de 130k imaginili din Flickr. În scopul de a obţine rezultate de coincidență mai bune sau mai aproapiate baza de date trebuie să fie mai mare (pentru milioane de imagini).

video de intrare Tilke

video de intrare în mers

SSD meciuri

De mers pe jos video de intrare

Sinteza meciuri

In general, ceea ce este vizibil în aceste videomosaic este o formă generală ce se deplasează pe scena: obiectele în coincidențele esenţiale  înlocuiesc  video de intrare Tilke cu tendința să apară şi să crească de la stânga la dreapta a scenei, şi videomosaicul în mers ce are obiecte care se mişcă de la la dreapta la stânga. Eu numesc aceasta  continuitate spaţială. Deşi există o un număr mare de continuități spaţiale în aceste coincideri, aici e puţin sau nu există continuitate semantice. Acest lucru este evident în special în videomosaicul ceasului de mai jos.

Intrare Video

GIST Top meciuri (nu replici permis)

Alesi meciuri

Reţineţi că pentru cele mai esenţiale coincideri din ceasul arătat mai jos cîteva coicnideri sunt de formă circulară (verificați cadrele în primul rînd individual). Chiar dacă coincideri sunt circulare ele nu sunt ceasuri. Videomosaicul nostru ar fi mai puternică dacă aș fi utilizate imaginile ceasului. Pentru a testa acest lucru, am ales imagini de ceas de la Flickr pentru  a primi rezultate din dreapta sus. Ceasuri sunt vizibile şi uşor percepute pentru un vizualizator, dar ele nu sunt aliniate spaţial. Noi chiar aș dori cu adevărat să avem pe ambele.

În scopul de a obţine rezultate care au consistenţă atât spaţială cît şi semantică, am folosit baza de date LabelMe. Această bază de date constă din 74k de obiecte umane etichetate din scene de 25k  de imagini.  Eu introduce interogarea pentru un obiect (de exemplu, "ceasul") şi apoi în deplasez la creez scară cum este necesar.

"Faţă" de la LabelMe

LabelME "ceas"

LabelME "ceas"

LabelME "masina az90deg"

Rezultate mai puternice încă mai pot fi gasite prin combinarea imaginilor de LabelMe cu  măsurărea consistenței utilizînd esența. Dacă am folosi imaginile întoarse dintr- o singură interogare de "mașina" la labelMe, rămîn cu o secvenţă de cartele în diferite aranjamente una peste alta. Dacă, pe de altă parte, n-am constrains o imagine n+1 să aibă o structură similară vectororului de characteristic esențiale la imaginea n, atunci imagini cu consistență spaţială puternică v-or vin una după alta aşa cum se vede mai jos:

KISSR (film de scurt metraj)

Colaj de imagini reale, împreună cu videomosaicuri pentru a povesti o istorie simplă dar universală

direcţii viitoare

- Utilizarea unei baze de date Flickr mai mari. Exemplele actuale sunt realizate cu o bază de date de imagini de 130k. Aş dori în loc de asta să utilizez 6 milioane de imagini. În primul eu voi porni analiza componentelor principale 6 milioane vectorilor de esență pentru a reduce lungimea lor de la 512 la ~ 128 sau și mai puţin.

- Folosiţi interogări labelMe mai bune. LabelMe este capabil de a produce interogări foarte specifice, cum ar fi "maşină+constructie+drum" ('car+building+road').

aplicații pentru societate și impactul în viitor

Videomosaicuri  ar putea fi folosite ca piese de artă, exponate pentru muzee, reclame video unice. Alte aplicaţii planificate pe viitor includ:

Refacerea video-ului de amatori

Schimbarea videoul meu deo calitate scăzută în ceva mai bum (rezoluţie mai mare videomosaicului de rezoluție videocamerei mai mici, versiunea celebrită a unui video de amator personal, "Be Kind, Rewind", remake-ul unui film celebru). Transformați videoclipurile folosind imagini din diferite culturi sau epoci sau genuri de filme pentru a obţine o istorie simplă în mai multe stiluri diferite.

Hibriduri de video

În spiritul imaginilor hibride lui Aude Oliva şi Antonio Torralba, ar fi posibil de facut hybrid de video prin fuzionarea video-ului original şi remake-ul videomosaicului împreună cu acesta. Luați informaţiile de frecvenţă joasă din filmul original şi puneţi-l cu informaţiile de frecvență înaltă don videomosaic pentru a crea o imagine surprinzătoare: de departe video arată ca originalul, şi din apropiere video arată ar fi complet diferite de imagine.

Utilizaţi video de intrare pentru a ”manupula” cu video de ieşire

De exemplu, luați o mulţime de imagini de  peşte într-un acvarium - suficient pentru a acoperă spaţiul tuturor locaţiilor posibile şi poziţiilor pe peştele poate fi. Aceasta va fi baza de date pentru aplicarea videomosaicului. Apoi luaţi un video de intrare simplu a unor obiecte în mişcare - ca o privire din sus unei maşini mişcînduse prin strazile orasului. Înlocuiţi fiecare imagine de automobile de video cu cea mai apropiată imagine de peşte: videomosaicul rezultat v-or fi peştii ce se mișcă pe calea mașinii.

Oprire automată a animaţie în mişcare dintr-un video da amatori.

Pe primul cadru al unui videoclip, utilizatorul prezintă obiecte de interes principale. Apoi video în mod automat trasează obiectul pentru a găsi calcula unde obiectele obiectele curg prin video. Pentru a face remake, filmul se face prin traducerea cadrul statică de obiecte prin fundal cu unele obstacole într-o cale care urmează după mişcarea obiectul original.

Două video clipuri într-un singur

Deoarece telespectatori diferiți (oameni contra camerei video) văd clipuri video la frecvenţe diferite, ar fi posibil să arătăm filme separate pentru telespectatorii separați utilizînd principiul videomosaicului temporal. Un video ar fi video primar şi el este ceea ce oamenii ar vedea. Alt video ar fi intercalat în primul la o rată care îl face imperceptibil pentru ochiul uman, dar care ar fi preluat de către camerele video ce fac șablonuri din cadre video. Acest lucru ar putea fi un mod alternativ de a trimite mesaje codate în interiorul unui video.

Referinte

[1] A. Oliva, A. Torralba, The role of context in object recognition, Trends in Cognitive Sciences, vol. 11(12), pp. 520-527. December 2007.

[2] B. C. Russell, A. Torralba, K. P. Murphy, W. T. Freeman, LabelMe: a database and web-based tool for image annotation. MIT AI Lab Memo AIM-2005-025, September, 2005.

[3] J. Sivic, B Kaneva, A Torralba, S Avidan, B Freeman, Creating and Exploring a Large Photorealistic Virtual Space Presentation at Scene Understanding Symposium 2008 MIT

[4] Robert Silvers, Photomosaics, Editor Michael Hawley, Henry Holt and Company, Inc.

[5] Allison W. Klein , Tyler Grant , Adam Finkelstein , Michael F. Cohen, Video mosaics, Proceedings of the 2nd international symposium on Non-photorealistic animation and rendering, June 03-05, 2002, Annecy, France

[6] Steve Martin, Video Mosaics, Berkeley 2004, Final Project for CS283 Graduate Graphics with Prof James O'Brien, http://stevezero.com/eecs/mosaic/index.htm

[7] Ronit Slyer, Flickrbooks Final project for Computational Photography Fall 2007 CMU pagina proiectului

[8] Oliva, A. and Torralba, A. (2001) Modeling the shape of the scene: a holistic representation of the spatial envelope. Int. J. Comput. Vis. 42, 145–175

What Is Geostatistics? [Romanian]

By admin on March 11, 2011
Comments Off

Original publication

geostatistica, statistici spaţiale, Donald E. Myers

CE ESTE GEOSTATISTICĂ?

Acest site este întreţinut de Donald E. Myers


Tu nu trebuie să fii un statistician pentru a găsi o bună utilizare a geostatisticii, dar tu poți avea nevoie de asistenţă, support și îndrumarea unui (geo?)statistician. Un inginer, ecolog, hidrolog, fizician sau biolog bun, au deja un bun început, deoarece geostatistica este unică ştiinţă bună ce a crescut cu culugerea datelor prin recunoaşterea faptului că fenomenele naturale depind de variaţia spaţială. Studiul tău de geostatistică nu va înlocui alte cunoştinţe pe care le avei, ci mai degrabă, va extinde cunoştinţele tale şi le va face mult mai utile.

(Parafrazat dintr-o citație lui William Edwards Deming)


Un pic de istorie

Aplicarea statisticilor la problemele geologiei şi mineriei, precum şi hidrologie sau produs deja un timp considerabil. Pentru puțin, geostatisticile însemnau statistici aplicate la geologie sau poate mai mult în general, la probleme în ştiinţele pământului. Începînd cu mijlocul anilor 60 şi în special la mijlocul anilor 70 ea a devenit mai mult strâns legată cu lucrarea lui Georges Matheron şi, probabil, această legătură este încă în vigoare și astăzi. Deoarece o mare parte a lucrării sale timpurii şi, de asemenea, de aceea că primii săi studenți au apărut în Franța, aceasta lucrare nu a fost la fel de cunoscută în SUA şi în alte ţări. Oricum, mai multe lucruri au început să se schimbe. În 1975 a avut loc lângă Roma întîlnirea NATO ASI, la simposiumul Geostatisticii avansate în industria minieră. Întîlnirea conţinea documente care au fost de prima data în limba engleză. Acest lucru a fost precedat de un set de note (de Matheron), pregătit pentru un program de vară în Fontainebleau. Aceste note au fost editate în limba engleză, dar nu disponibile uşor. Un articol mai definitiv theoretic a apărut în J. Applied Probability în 1973.

Matheron a fost profesorul de la Ecole Normale Superieure des Mines din Paris (Şcoala de mine), una dintre Ecoles Grande. Ca parte a mişcării generale de unităţi de cercetare de la locul principal în Paris (lîngă Jardin du Luxembourg), Matheron a fondat Centrul de Morfologia Mathematică. Mai târziu, acesta s-a împărțit în două programe, una legată cu morfologia matematică şi altam cu geostatistici. Matheron a ieșit la pensie ca directorul Centrului numai anul trecut. Seria din două volume lui Jean Serra despre morfologie matematică şi analiza imaginii este binecunoscută şi este bazată pe cartea anterioară lui Matheron despre teoria seturilor aleatorii. Doi dintre studenții lui au avut un rol important în implantarea geostatisticii în America de Nord. Andre Journel sa mutat la Universitatea din Stanford în 1978 şi de asemenea, a fost coautorul cu Ch. Huijbrechts a lucrării Mining Geostatistics. Michel David mai devreme s-a mutat la Școală Politechnică din Montreal şi a publicat în 1977 lucrarea Geostatistical Ore Reserve Estimation. Journel a lucrat în Departamentul de Ştiinţe Aplicate a Pămîntului, dar, nu demult, acest departament a fost închis şi el este acum în Departamentul de Ingineria a Petrolului (cu ajutorul diferitor companii petroliere), şi a fondat Centrul din Stanford de Prognoze a Reservoir-ului.

Lucrarea lui Matheron nu a fost foarte bine acceptată în socieatea statisticienilor pentru o perioadă de timp, deşi un număr de statisticieni proeminenți au fost vizitatori la Fountainebleau în anii '80, '70 şi '90. Dintr-o parte, cauza a fost într-un sentiment că o parte din lucrare a fost o duplicare a rezultatelor care au fost deja binecunoscute, dar cu denumiri diferite. Înclinaţia lui Matheron de a publica numai în limba franceză şi numai în "note interne" la Centru probabil au contribuit la această percepţie. Acum însă, geostatistica a stabilit un loc pentru ea însăşi, atât în ​​interiorul revistelor de statistică cît şi la nivel naţional. La mijlocul anilor '80, cu ajutorul lui M. Armstrong, un indice al acestor note a fost publicat în Mathematical Geology, în timp ce era posibil pentru a comanda copii de la Centrul, unde nu a existat nici în afara, în general, depozit accesibil. Indicele menţionate mai sus sunt acum binecunoscute în afară de data. Din nou, cu ajutorul lui M. Armstrong, un număr mic de aceste note au aparut ca articole de revistă. GLOSAR

Software

La sfârşitul anilor anii '70 Centrul de Geostatistici din Fountainebleau, a început un program de masterat în geostatistici (doi ani), care a atras un flux constant de studenţi din industrie şi guvernare din diferite ţări. În cooperare cu Shell Oil şi cu Bureau de Recherche Geologie Mathematique (USGS în franceză), a fost creat un pachet software comercial numit BLUEPACK. Versiune timpurie a fost doar portat la VAX, dar succesorul, ISATIS, este disponibil pe un număr de platforme mai mare. Acesta este comercializat în SUA de către GEOMATH din Houston. Geostatistica fără computer reprezintă interes scăzut, și în multe sunsuri evoluţiile din geostatistică au mers paralel cu cele din calcul, în special cu apariția PC-urilor şi staţiilor de lucru.

Publicaţii şi Conferinţe

Două volume mici axate pe geostatistici a industriei miniere au apărut în limba engleză în anii 70, unul scris de către Jean-Michel Rendu şi unul de către Isabel Clark. La sfârşitul anilor '80 a apărut volumul scris de Isaaks şi Srivastava, și ulterior, o carte de Noel Cressie (mai general pe tema a statisticilor spaţiale, dar inclusiv și geostatistici).

În vara anului 1983 a doua întîlnire NATO ASI a avut loc la Lake Tahoe, Nevada, cu un amestec mai internaţional se cercetători și inclusiv dintr-un set mai larg de aplicații. Datorită seriei din patru lucrări de Richard Webster şi unii dintre studenţii lui (apoi la Centrul de Investigații din Rothamstead, Anglia), geostatistica a devenit cunoscută în ştiinţele solului. Acesta a apărut în revista J. Soil Science (1980-1981). În 1979 în Praga, Asociaţia Internaţională de Matematică Geologii a fost fondată şi mai târziu a început publicarea revista J. of the Int. Assn. Math. Geologists (mai tarziu numele acesteia a fost oficial schimbat la mai simplul – Mathematical Geology). De aceea că revista nu a fost limitată de geostatistică, ea a devenit rapid un loc principal pentru publicarea astfel de lucrari. Un al treilea congres internaţional de geostatistică a avut loc la Avignon, Franţa în 1988, al treilea la Troia, Portugalia în 1992 şi cele mai recent la Wollongong, Australia, în 1996. În urma conferinţei din 1983, Andre Journel şi Leon Borgman (Universitatea din Wyoming) au propus o întîlnire de vară anuală în geostatisticienilor ce v-a ajută cercetătorii din America de Nord. Prima dintre ele a avut loc lîngă DuBois, Wyoming în august 1984. Grupuri au fost mai mici şi familii au fost încurajați, sesiunii au fost neformale şi nici nu au fost produse diferite proceduri, dar ulterior a fost fondat un buletin de ştiri care de atunci a apărut rar. O altă non-organizație fost fondată în 1987, la o întâlnire în sud-estul munților Chirachaua din Tucson. Aici nu au fost nici impozite, nici o lista de membri, nu exista un preţ de subscriere pentru scrisori dar voluntarii au fost solicitat în fiecare să organizeze astfel de întîlniri. Mai multe întîlniri au avut loc în Canada, precum SUA şi în 1996 o reuniune a avut loc în Guanajuato, Mexic. După stabilirea buletinulului informațional în America de Nord a fost inițiat un alt buletin informativ destinat pentru Comunitatea Europeană.

În urma mai multor întîlniri a membrilor EPA în 1983 Las Vegas a devenit interesat în aplicarea geostatisticii la monitorizarerea și evaluarea a mediului . Pentru ca a sprijini cercetările pentru un număr de indivizi şi a programele, EPA a produs un pachet software a geostatisticilor, GEO-EAS, care a fost apoi produs și pentru domeniul public. GEO-EAS a fost un program pwntru DOS, dar a inclus un sistem de meniuri care l-a făcut-o destul de intuitivă, iar pretul era pus drept. Din păcate, din diferite motive, EPA nu a continuat să susţină software-ul şi acesta nu a fost actualizat de ani. In 1992 Andre Journel şi Clayton Deutsch au publicat GSLIB care a inclus o dischetă. Acest sofware a fost un set extins de programe geostatistice (cu codul de sursă FORTRAN) şi un manual pentru utilizatori. Versiunile curente ale codului sunt disponibile pe site-ul Universității din Stanford. Din păcate, programele nu include orice formă de GUI şi sunt destinate pentru a fi pornite în modul separat. Cu toate acestea ele sunt compilable pe o varietate de platforme. În 1996 Yvan Pannatier a publicat programul VARIOWIN împreună cu o dischetă. VARIOWIN este o versiune MS-Windows a două dintre componentele GEO-EAS. Acesta permite seturi de date mult mai mari decât în ​​GEO-EAS şi, de asemenea, modelarea interactive a variogramei.

Geostatistics la Universitatea din Arizona

Geostatistica a fost predat la Universitatea din Arizona de la toamna anului 1982, însă activitatea de colaborare a început mult mai devreme între Y.C. Kim și Donald Myers, A. W. Warrick (Ştiinţe despre sol, apă şi mediu) şi Donald Myers. Cursurile au atras rapid elevi din mai multe departamente: industria minieră, hidrologie, știinţele solului, apei şi mediului. Mai recent, au fost atrași studenții de la teledetecţie, patologie a plantelor, geografie, laboratorul trei cercuri, a resurselor naturale regenerabile. Aceasta este o consecinţă directă a naturii cantitative de cercetare în aceste programe diverse.

Alte direcții de dezvoltare

Au existat trei alte direcții de dezvoltare despre care ar trebui de spus. B. Matern, care lucrează în Suedia, în esenţă, a dezvoltat o teorie paralelă cu acea lui Matheron, dar cu aplicaţii, în special pentru sectorul forestier. Lucrarea lui a apărut în limba suedeză în 1960 şi nu a fost tradusă în limba engleză până în 1986 (Springer-Verlag). Y. Ghandin care lucrează în fosta Uniune Sovietică aplicat lucrarea sa în primul rînd în meterologia şi ştiinţe atmosferice unde a fost cunoscută sub numele de Analize Obiective. Această lucrare nu a apărut în limba engleză pînă în târziu, când el a emigrat în Isreal. În cele din urmă, în 1971, R. Hardy (Universitatea de Stat din Iowa) se ocupă cu probleme legate de interpolare datelor de gravitate, și el dezvoltat ceea ce a devenit cunoscut ca funcţia de bază radială. Lucrarea sa este mult mai bine cunoscută în literatura de analiză numerică.

Aplicaţii

Geostatistica e o disciplină aplicată (sau poate că nu este chiar o disciplină), și dezvoltarea ei consta în lucrul inginerilor minieri, ingineri lo de petrol, hidrologi, cercetătorilor a solului, geologilor precum şi statisticienilor. Există aplicaţii în epidemiologie, patologie plantelor sau entomologie precum şi silvicultură, stiinte atmosferice, schimbări globale, geografie. Există unele suprapuneri cu SIG (sisteme de informaţii geografice) şi în general statistici spaţiale. Ar trebui de marcat încă două alte reviste Water Resources Research și J. Soil Science Society of America. Mai recent articole au inceput sa apară în Environmetrics, Remote Sensing of the Environment precum şi mulţi alţii prea numeroase reviste, pentru a le putea menţiona.

După cum sa menţionat mai sus, hidrologia a primit aplicația din primele disciplini, și activitatea în trei locaţii ar trebui să fie marcată deosebit. Grupul lui L. Gelhar la MIT (care are legături cu New Mexico Tech în Socorro), grupul de Hidrologie de la Fontainebleau (în special G. DeMarsily care este acum la Universitatea Paris-Jussieu) şi, desigur, Departamentul de Hidrologie de la Universitatea din Arizona.

Problemele şi obiectivele

Dintr-un punct de vedere, geostatistica ar putea fi privită ca pur și simplu o metodologie de interpolare de date pe un model neregulat, dar acest lucru este prea simplu. O serie de interpolare a metodelor / algoritmilor au fost deja bine cunoscută cînd geostatistica a început să fie tot cunoscută. Inversarea distanţă de ponderare şi Tendințele suprafeţei analizate, precum si mult mai simplu cel mai apropiat algoritm vecin.

Întîi de toate, geostatistica este preocupat cu date spaţiale. Asta se întîmplă cînd fiecare valoarea a datelor este asociată cu o locaţie în spaţiu şi există cel puţin o legătură implicită între locul şi valoarea a datelor. "Locaţie" are cel puţin două sensuri, unul este pur şi simplu un punct în spaţiu (care există numai într-un sens matematic abstract) şi în al doilea rând, o suprafaţă sau volum în spaţiu. De exemplu, o valoare de date asociate cu o zonă ar putea fi valoarea medie a unei variabile observate, calculate în mediu pe acest volum. În ultimul caz ​​zona sau volumul sunt adesea numite "suportul" de date. Acest lucru este strîns legate de ideea susţinerii a unei măsuri. Fie punctele x, y, ….w (nu doar coordonatele) în dimensionalele de spaţiu 1, 2, sau 3 şi Z (x), Z (y ),…. denotați valorile observate la aceste locatii. De exemplu, aceasta ar putea fi gradul de cupru, temperatura, conductivitatea hidraulică, concentraţia poluantului. Acum, să presupunem că t este o locaţie care nu este "șablonată". Obiectivul apoi este de a estima / prezice valoarea lui Z (t) (şi locaţiile datelor, precum şi locaţia t). Numai în cazul în care această informaţie este data, atunci problema este pusă necorect, adică, nu are o soluţie unică. O modalitate de a obţine o soluţie unică este de a introduce un model în această problemă. Există două moduri de a face acest lucru – unul este determinist, iar al doilea este stochastic sau statistic. Ambele abordări trebuie să se încorporeze cumva în ideea că există o incertitudine asociată cu estimarea / pas de predicţie. Valoarea la locul neșablonat nu este însuşi aleatoare, dar cunoştinţele noastre despre ea sunt incerte. O abordare atunci este de a trata Z (x), Z (y ),…. şi Z (t) ca fiind valorile de variabile aleatoare. DACĂ distribuţia în comun a acestor variabile aleatorii este cunoscută, atunci "cel mai bun" estimator (cel mai bun sens obiectiv şi având variaţie minimă de eroarea a estimării), ar fi expectantului condiţionat lui Z (t), având în vedere valorile de alte variabile aleatorii. Cu toate acestea, datele constau doar în observaţii dintre variabilele aleatorii Z (x), Z (y ),…. şi nici pentru una dintre variabile aleatorii Z (t), și prin urmare, nu este posibil de estimat sau de a modela această distribuţie, utilizând metode standarte de modelare sau distribuţiile de probabilitate.

Handbook of Human Factors and Ergonomics Methods [Romanian]

By admin on March 11, 2011
Comments Off

Original publication

Manual de Metode al Factorilor Umani şi de Ergonomie

Neville Stanton Universitatea Brunel, Englefield Green, Regatul Unit al Marii Britanii

Alan Hedge Universitatea Cornell, Ithaca, New York, SUA

Karel Brookhuis Universitatea Groningen, Olanda

Eduardo Salas Universitatea din Florida Centrală, Orlando, SUA

Hal W Hendrick

Preţul: $99.95
Cat. #: TF1539
ISBN: 0415287006
Data publicării: 8/26/2004
Numărul de pagini: 768

Disponibilitate: în stoc

“Oferă o viziune generală a 83 de metode principale despre ergonomie şi factori umani
“Reprezintă toate faţetele factorilor umani şi ale ergonomiei în analiza, design-ul şi evaluarea sistemului.
“Include subiecte generale pentru fiecare descriere a metodei, inclusiv avantaje, dezavantaje, exemple, metode tangenţiale, referinţe şi altele”
“Eplorează fiecare câmp specializat al ergonomiei în baza unei selecţii representative de metode”

Cercetarea sugerează ca ergonomiştii să se limiteze la două sau trei metode preferenţiale în design-ul sistemelor, în pofida faptului că este o mltitudine de variaţii în problemele cu care se confruntă. Factorii Umani şi Metodele Ergonomice oferă un raport practice şi autoritar al metodelor ce incorporează capacităţile şi limitele umane, factorii înconjurători, interacţiunea om-maşină, precum şi alţi factori din design-ul sistemului. Manualul descrie 83 de metode în fprmat standard, promovând utilizarea metodelor c ear fi putut să fie mai puţin cunoscute designer-ilor.

Manualul cuprinde şase secţiuni, fiecare reprezentând u camp specializat al ergonomiei cu o selecţie sugestivă de metode associate. Secţiunile evidenţiază faţete ale factorilor mani şi ale ergonomiei în analiza sistemelor, design şi evaluare. Secţiunile de la I la III relatează despre indivizi şi interacţiunea acestora cu lumea. Secţiunea IV explorează grupările social şi interacţiunea acetora (metode de grup) şi Secţiunea V examinează impactul mediului asupra lucrătorilor. Secţiunea finală oferă o viziune generală asupra metodelor macroergonomice ale sistemelor de lucru.

Modelul stratificat contrează fiecare metodă, analizând de la individ la grup, mediu, sistemul de lucru. Fiecare capitol începe cu o introdcere scrisă de redactorul acestuia, oferind o veiune generală asupra câmpului şi o descripţie a metodelor. Manualul oferă n set reprezentativ de metode contemporane ce au valoare ăn analizele şi evaluările ergonomice.

Interfaţa fiecărui capitol este standartizată pentru utilizare facilă, astfel încât puteţi găsi cu uşurinţă informaţia despre fiecare metodă. Descripţiile conţinutului sunt scurte, iar referinţele sunt făcute pentru alte texte, documente şi studii de caz. Descripţiile standarde ale metodelor încurajează navigarea prin câteva metode potenţiale înainte de combaterea probelemei.

About

This is an area on your website where you can add text. This will serve as an informative location on your website, where you can talk about your site.

Subscribe to our feed

Search

Admin